Prima ediție a Festivalului de Film Latino‑american Película (14-18 septembrie) a oferit publicului ocazia să cunoască mai bine mediul cinematografic din America Latină și, în același timp, să experimenteze acest spațiu și prin alte evenimente, mottoul fiind „Un festival ca o fiesta“: demonstrații de dans și muzică, degustări de mîncare tradițională, întîlniri „Discovery Talks“ etc.
În cadrul „Focus Chile“ – care a cuprins patru filme: Talión, în regia lui Martín Tuta, El botón de Nácar, în regia lui Patricio Guzmán, La memoria del agua, în regia lui Matías Bize, şi Historia de un oso, în regia lui Gabriel Osorio, scurtmetrajul chilian premiat anul acesta cu Oscar –, invitatul special a fost Diego Fontecilla, actor și compozitor. A avut roluri în filme celebre, precum La vida de los peces (regizat de fratele său, Matías Bize, și cîștigător al unui important Premiu Goya) sau Gloria (în regia lui Sebastian Lelio, multipremiat la Festivalul de Film de la Berlin, în 2013), și a compus muzica filmelor En la cama, Lo bueno de llorar, La vida de los peces. Între 2008 și 2012, a locuit în Bologna, iar din 2013, s-a stabilit în Londra. A colaborat cu muzicieni și orchestre precum Valentino Corvino și muzicienii de la Teatro Comunale di Bologna, Levine Andrade și The London Telefilmonic Orchestra, cu David Hernando Rico și The Bratislava Symphony Orchestra, cu Alexander Bălănescu, Enrica Sciandrone și Alessandro Sanguinet.
De cîțiva ani, te dedici carierei de muzician, deși ai absolvit Actoria, iar spectacolele de teatru în care ai jucat au avut succes internațional. De ce ai renunțat la actorie?
Am fost actor și compozitor în același timp mai mulți ani, atunci cînd făceam parte dintr‑o trupă de teatru din Chile, Compania Teatro Cinema, care scoate producții ce îmbină teatrul cu tehnici de film. Cît am fost la ei, aveam, în paralel, și proiectele mele muzicale, pe care le-am dus mai departe, în film și publicitate. Dar, la un moment dat, m-am hotărît să mă dedic carierei mele de muzician, pentru că îți cere tot efortul și concentrarea de care poți da dovadă. Pentru mine, muzica este ceva ce mă consumă total.
Te gîndești să te reîntorci, la un moment dat, în teatru?
Nu, simt că este prea dificil, mai dificil decît muzica. Asta pentru că eu sînt mai mult muzician decît actor. Muzica mă împlinește acum, sînt foarte fericit cu ceea ce fac. Pe măsură ce compun mai mult, simt că descopăr și mai multe direcții, și asta mă face să fiu și mai mulțumit. Am luat această hotărîre de mulți ani și nu îmi pare rău, pînă acum nu am avut nici un moment de îndoială. De cînd eram în liceu, am avut aceste două pasiuni, muzica și teatrul, și tot timpul le-am dus în paralel, dar la un moment dat a trebuit să aleg.
Ai avut roluri în filme celebre, multipremiate: Gloria, în regia lui Sebastian Lelio, și La vida de los peces, regizat de fratele tău. Cum au fost aceste experiențe?
Au fost extraordinare, pentru că eu lucrasem mult timp în teatru și trecerea la film a fost ceva diferit. Am simțit-o ca pe ceva mai ușor, avînd în vedere tipul de teatru fizic pe care îl făceam. Făceam un teatru nonrealist, personajele pe care le interpretam erau mai degrabă alegorice, simbolice pentru anumite tipuri umane. Filmul m-a dus într-o zonă mai realistă, mai subtilă, mai axată pe trăsăturile feței. Lucrul în cinematografie a fost mai comod – spre deosebire de teatru, unde trebuie să fii prezent permanent, să te ocupi de tot. A semănat, într‑o oarecare măsură, cu stilul de lucru în muzică, pentru că și acolo este tot o înregistrare, care își dă libertatea să lipești la montaj, să scurtezi, astfel încît să obții rezultatul dorit.
Ai trăit în Italia, acum în Anglia – cît de grea a fost acomodarea la spațiul artistic european?
Încă este grea acomodarea – este foarte important să îți faci un grup de oameni cu care să lucrezi și cu care împărtășești experiențe comune, și eu încă am mai multe contacte în Chile decît în Europa. De aceea, îmi place să călătoresc și să merg la evenimente și la festivaluri din Europa, astfel că sînt foarte încîntat de prezența mea în România, unde am cunoscut foarte mulți oameni interesanți. Și în Londra fac parte din asociații de muzică și merg la întîlniri, nu îmi place să stau izolat. În domeniul acesta, este important să faci parte dintr‑un grup.
Compui muzică pentru film și pentru publicitate – care sînt cele mai mari provocări pe care le întîmpini?
Fac muzică în special pentru audiovizual, în acest spațiu mă regăsesc cel mai mult, dar compun și pentru publicitate, pentru documentare TV, care îmi oferă destulă libertate creatoare. Provocarea majoră în a lucra în publicitate este timpul, pentru că trebuie să livrez foarte rapid și nu ai atît de mult spațiu de mișcare. Dar și în cinema poate să ți se ceară să lucrezi foarte repede, mi s-a întîmplat să mi ceară, la un film, să termin compoziția în două săptămîni.
Cît de mult te-a ajutat experiența de actor în cariera ta de compozitor?
Cel mai mult m-a ajutat experiența de actor de teatru, unde mă concentram pe cele mai mici detalii, pe structura gramaticală, pe înțelegerea complexității personajului, ceea ce, apoi, m-a ajutat foarte mult în a pătrunde în complexitățile compoziției muzicale.
Care a fost momentul cel mai important în activitatea ta de compozitor?
Din toate experiențele am învățat ceva important, dar dacă ar fi să numesc una, aș alege-o pe cea din La vida de los peces, pentru că a fost momentul care a marcat decizia mea de a renunța la teatru și de a mă dedica doar muzicii. Am învățat enorm, din toate punctele de vedere, am întîmpinat obstacole despre care nici nu știam că există, tehnic vorbind. Dar filmul a fost un succes, iar eu am acumulat niște cunoștințe esențiale.
Cum a fost, pentru tine, experiența Película?
Este minunat că există un astfel de festival aici și mă bucur că am văzut un public atît de receptiv. A fost un loc nou pentru mine, Europa încă este un spațiu care nu încetează să mă uimească și mă bucur că am avut ocazia să cunosc și o parte din est. Nu am mai fost pînă acum în această parte a continentului, mi s-a părut interesant, surprinzător, știam că este o țară latină, dar nu mă așteptam să o simt atît de aproape. Ca latin, te simți excelent aici, într-un loc unde ești tratat atît de bine, aspect pe care l-am apreciat foarte mult. Mi-au atras atenția și efervescența orașului, activitatea culturală intensă, culorile, contrastele.
Cît de mult contează muzica în economia unui film și cît de mult crezi că publicul conștientizează rolul acesteia? Acum, la Película, evenimentul dedicat ție a reușit să atragă atenția asupra importanței acestui aspect.
Publicul știa că o să se pună muzică compusă de mine, deci de aceea au fost mai atenți, dar, în general, este un aspect peste care se trece ușor. Oamenii nu își pun prea multe întrebări legate de muzica dintr-un film. Probabil că, dacă nu ar exista, atunci și-ar da seama cît de importantă este în economia unui film. Pentru mine, muzica este foarte mult legată de calitatea unui film. Și nu cred că simt asta deoarece sînt compozitor. Calitatea muzicii și calitatea filmului sînt strîns legate, muzica poate să potențeze anumite stări, să dea tușe altfel nesesizabile în evoluția acțiunii, poate să dea greutate unui moment, unui personaj.
Ce te inspiră în a compune muzică?
Dezvolt idei pe măsură ce lucrez, fac un fel de exercițiu de maximizare a creativității: pe măsură ce lucrez, îmi vin numeroase idei, și, chiar dacă le încep într-o zi și nu le duc la capăt atunci, le continui apoi și le dezvolt în alte direcții. Cînd am o idee pentru o temă, o înregistrez pe reportofon, îmi fac o arhivă de idei, și adun zeci, sute de teme, pe care apoi le structurez. Digitalul îmi oferă o foarte mare libertate, cîștigi mult timp și, dacă ai mai multe mostre de sunet, obții o cantitate impresionantă de sunete de calitate. Lucrez destul de mult cu digitalul, deși uneori prefer înregistrarea clasică pentru filme. În Chile, se utilizează mult digitalul, în Europa, se înregistrează orchestre inclusiv pentru o reclamă.
Interviu realizat de
Silvia DUMITRACHE