Excelenta si execrabilitate

Bunul simt (le bon sens) – dupa cum putem afla inca de la inceput din Discours de la Méthode – este lucrul cel mai bine impartit din lume, de vreme ce, argumenteaza Descartes, nimeni nu se va fi plins cit de cit ca ar avea parte de prea putin. Nici forul nostru tutelar, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, n-a depus vreodata o astfel de plingere. In consecinta, forul tutelar face Reforma, aceasta este multilateral izbutita si contine, alaturi de cite si mai cite, si un Centru National de Excelenta. Nu stiu altii din CEX cum sint, dar noi1, cei care ne ocupam de Departamentul de Filozofie al Centrului de Excelenta al Municipiului Bucuresti, mai saraci decit sintem si decit am fost de cind ne stim (i.e. octombrie 2001) n-am fost nicicind. Aceasta situatie, oarecum bizara, caci fenomenul e mereu precar, iar esenta nu se dezvaluie nicicum superficialilor ce se multumesc cu ceea ce e empiric constatabil, este sursa nobila si nesecata a unui larg evantai de satisfactii superioare. Cei din departamentul vreunui Centru de Excelenta occidental, ghiftuiti si plictisiti de abundenta de pere malaiete, xeroxuri, faxuri, computere, imprimante, sediu, caldura iarna in sediu, creta, burete, etichete, hirtie de examinare, cartoane […]