Extreme

Festivalul Filmului Britanic a venit anul acesta (2-9 noiembrie) cu Shakespeare si Sex Pistols, cu Hardy (ecranizarea dupa Jude nestiutul) si hard sex (Intimacy), cu Omul nostru din Havana si Omul nostru din Panama, cu un laureat la Cannes in 1996 (Secrete si minciuni) si un laureat la Venetia in 1948 (Idolul prabusit), cu filme-soc de ieri (Peeping Tom de Michael Powell) si de azi (The War Zone de Tim Roth), cu filmul-englezesc-rau-urit-si-prost-crescut (reprezentat energic de Sexy Beast), cu filmul-englezesc-calculat-sa-fie-irezistibil (reprezentat anemic de Brassed Off), cu filmul-englezesc-luat-ostatic-de-filmul-hollywoodian (reprezentat de Idila capitanului Corelli), cu Ewan McGregor (acea mascota a cinematografului englez contemporan) in cvadruplu exemplar, cu o constelatie de mari actori (Alec Guinness, Ralph Richardson, Ian McKellen, Anthony Hopkins) in roluri care sint (sau vor deveni) legendare, cu regizori atit de diferiti ca Richard Attenborough (exponentul traditiei) si Peter Greenaway (favoritul elitistilor), ca Mike Leigh (maestrul realismului social) si John Boorman (un vizionar pentru care un proiect poate fi ca o febra), cu autori clasici, aproape necunoscuti de cinefilii români, precum Carol Reed, si cu virtuozi ai videoclipului, din partea carora ne putem astepta la debuturi cinematografice la fel de spectaculoase ca al lui Jonathan Glazer (Sexy Beast). Plus acea experienta […]