FANTASY & SCIENCE FICTION. Despre serii

În SF, dar mai ales în fantasy, se poartă seriile. Cu cît mai lungi, cu atît mai de succes. Succes de critică, succes de public (adică de încasări). Iar succesul la public trage după el alte serii. Din trilogie în trilogie, spre victoria finală. Pînă se satură publicul. Dar cîtă vreme se mai găsesc n cumpărători (n este o funcţie de calibrul editurii), treaba merge înainte. Se semnează contracte, se scriu cărţi. Nu, nu la noi, staţi liniştiţi. La noi nu se poartă aşa ceva. Deşi avem şi noi excepţiile noastre. Unii spun că astea întăresc regula, dar eu zic că dacă o regulă trebuie întărită cu excepţii, atunci nu mai este regulă. Şi totuşi. Excepţia care îmi vine în minte din literatura F&SF românească a ultimilor ani este seria Waldemar a lui Liviu Radu, publicată la Tritonic, care a pornit ca un roman fantasy despre nişte iele războinice (Waldemar, 2007), după care editura a mai cerut încă unul (a fost Blocul cîş, 2008), şi încă unul (O după-amiază cu bere şi zîne, 2009, nominalizat la Premiile USR în 2010). Din cîte ştiu, se vorbeşte şi despre un volum de povestiri plasate în universul seriei. Uite că avem şi noi… […]