Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
FANTASY & SCIENCE FICTION. Partida spaniolă (I). Cerul de sticlă
Interviu cu Mircea Opriță
- 03-02-2012
- Nr. 610
-
Michael HAULICĂ
- Rubrici
- 13 Comentarii
În acest an este planificată să apară în Spania o antologie de SF românesc, intitulată Cerul de sticlă. Antologator Mircea Opriță, traducător Mariano Martín Rodríguez. Consider că este un eveniment pentru literatura română, cel puțin în ultimii 20 de ani nu s-a mai întîmplat așa ceva. Nu am luat în calcul antologiile publicate în România pentru export: Nemira’94, Nemira’95 și Nemira’96 (bilingve, română-engleză), Twelve (ed. Sedona, Timișoara, 1995, în limba engleză) și Millennium est. Cinq histoires fantastiques (ed. Millennium Press, Satu Mare, 2007, în limba franceză). Michael Haulică: Cum s-a născut ideea antologiei? A fost propunerea dumneavoastră sau a spaniolilor? Mircea Opriță: Cartea se va publica într-o editură din Madrid, numită „La Biblioteca del Laberinto“, care are o întreagă colecție de SF. Interesul editorului se îndreaptă mai mult către SF-ul cu parfum de vechime decît spre cel de ultimă oră, ceea ce îl deosebește întrucîtva de editorii specializați de la noi. Am aflat de la Mariano că și ideea unei antologii de SF românesc a pornit dintr-o direcție oarecum neașteptată, de la ambasada noastră din Spania. Nu cunosc multe amănunte, însă am impresia că editorul speră să scoată cartea cu o finanțare a Institutului Cultural Român. Ceea ce mi se […]
Mult ti-a trebuit pana sa scoti ceva inteligent de la mine.
asta cu sportul mintii e dialogul mi-a placut.
In general, se promoveaza mediocritatea si se premiaza pentru a nu avea varfuri. Daca nu avem prea multe varfuri, iesim in strainatate cu ceea ce avem. Din cauza asta, Romania nu are, deocamdata, un Stanislaw Lem. Faci pe niznaiul si abati atentia catre mine, ca sa te indepartezi de subiect; subiectul e antologia prezentata de tine, o antologie intre altele, din punctul meu de vedere, nereprezentativa pentru Romania si foarte putin science fiction. Ma bucur ca nu sunt prezent in ea. Tu te bucuri ca esti prezent, oriunde ar fi. Vorbesti singur, vorbesc singur. Diferenta e ca eu ma simt bine. Sportul mintii nu e sahul; sportul mintii e dialogul.
de fapt, scopul scriitorului este sa nu i se gaseasca volumele pe nicaieri, sa nu i le cumpere nimeni. iar daca are vreo 2-3 prieteni carora sa le dea cadou cartile, iar astia fac din cind in cind cite un juru si il premiaza pe stralucitul scriitor… e perfect. chiar daca nu stie nimeni pentru ce carti l-au premiat.
am inteles bine?
Da; am autocontrol. Stiu si vad cum sunt. Tu? Granita dintre ceea ce voi numiti reclama si autobagarea in seama e inefabila. Cineva mi-a atras atentia ca, daca nu ma baga in seama Diverta, nu exist. A ramas mirat cand i-am spus ca nu stiu ce e Diverta. Credeam ca e un lant de magazine de mobila. Acum stiu, dar nu vreau sa mi se puna cartile langa tone de dictionare si carti de bucate. Poate, daca ma hotarasc sa concep vreun retetarium.
Vezi cum esti?!
Cei ca tine iau ca un pacat major faptul ca pot sintetiza intr-o fraza ceea ce altii iau ca pretext pentru o povestire stufoasa fantasy. De-asta nu-mi place fantasy-ul, pentru ca dilueaza science fiction-ul. Daca teoria relativitatii poate fi a cuiva, relativitatea e a noastra, a tuturor.
pacat ca te napadeste aforismeala la fiecare trei cuvinte. pe tine comunicarea te izoleaza.
Cred ca mitomanii au inceput sa stea acasa, in vilele lor, sa scrie carti, si se plimba prin reprezentanti. Sportul nu mai e politica lor preferata. Dupa 1989, au investit, au avut ce investi, iar acum vor Puterea, cu care nu stiu prea bine ce ar putea face. Eu nu cred ceea ce spun; spun ceea ce cred.
„Daca ar fi minciuna ce spun, nu m-ar mai baga nimeni in seama”. Poate nu toti sintem de acord sa umble mitomanii in libertate pe strazi.
Imi pare bine ca imi dai dreptate si, in acelasi timp, cauti sa abati atentia intr-o directie care, crezi tu, ar putea crea nervi. Fals. Nu vreau decat sa constat. Nu mă intereseaza intrecerea socialista. Chestia cu vulpea e in imaginatia ta, dar se accepta. Traim in lumea virtuala a literelor. Eu nu am trait niciodata in lumea reala, deoarece aceasta n-a aparut, asa ca nu-ti cer nici tie sa faci asta. Fiind comunism, in continuare, eu raman in lumea virtuala, ca mijloc de aparare impotriva acestui comunism cu fata aproximativ umana. Nu ma intereseaza framantarile voastre, iesirile mai mult decat timide in strainatate, inghesuielile la tot felul de antologii sau concursurile de trei lei, cu jurii zaharisite sau de ocazie. Tu iti imaginezi ca m-ar interesa. Dau si eu cu parerea in gard si nu ma intereseaza reactiile voastre, cand sunt partinice sau apara spiritul de coterie. Daca ar fi minciuna ce spun, nu m-ar mai baga nimeni in seama, incepand cu tine. Subiectul ramane deschis. Pe moment, adevarul e o minciuna. E posibil să se democratizeze SF-ul si sa se mai schimbe rolurile. Daca nu, Dumnezeu cu mila! Nu conteaza cine se naste primul; conteaza cine moare ultimul.
Asa e, Victor. Orice antologie romaneasca aparuta in strainatate e un pas inapoi. Cu cit vom publica mai mult in afara, cu atit vom fi mai nevolnici si, in general, cu cit vom scrie mai mult cu atit mai usor vom disparea de pe fata pamintului. Eu m-am cam saturat sa aud fraze de-astea de vulpe tavalindu-se in vie. Egalitatea de sanse exista in masura in care toti putem publica. Si am cam publicat. Ca, mai departe, unii sint bagati in seama, iar altii nu… Asta-i viata! Ca unii sint invitati sa participe la diverse antologii, iar altii nu… Din nou: asta-i viata. Toti ne consideram geniali sau macar talentati. Problema e cum ne considera si ceialti. Tu ai publicat undeva spre 20 de carti. Ti se pare ca ai fost persecutat? Ca ti-a luat alticineva ce era al tau? Eu cred ca nimeni nu ia locul nimanui.
Atata timp cat nu se aplica sfantul principiu liberal al egalitatii de sanse, SF-ul romanesc e intr-un continuu declin. Din punctul meu de vedere, asta e o antologie cu prietenii si un pas inapoi.