FANTASY & SCIENCE FICTION. Proza scurtă

Ca să n-avem vorbe la proces, trebuie s-o clarificăm de-acum: vorbim despre proza scurtă F&SF românească. Mai precis, despre cea din ultimii ani. Nu mulţi. Piaţa editorială românească (de F&SF cel puţin) a fost întotdeauna stabilă şi a ştiut ce vrea. Scriitorimea la fel. Adică editurile au cerut mereu romane, iar scriitorii au produs întotdeauna ce au ştiut ei mai bine: proză scurtă. Cine a ieşit (totuşi) din această dilemă a demonstrat că persoana aceea nu e chiar atît de neagră şi că ori capră, ori varză, important e să-i placă cuiva manuscrisul.   În general, românii au scris povestiri pentru că asta se citea la cenacluri în anii ’80, asta mai scăpa prin cîte o antologie, dacă aveai noroc poate chiar în Almanahul Anticipaţia, asta se publica şi în anii ’90, cînd apăruse Jurnalul SF, care publica săptămînal cîteva povestiri şi, deodată, parcă se deschiseseră băierile cerului pentru junii aspiranţi la statutul de scriitori de F&SF.   Povestiri, povestiri, povestiri. Poate am mai zis-o, înr-un an Jurnalul SF publica circa 400 de povestiri (cu tot cu traduceri), aşa că aspiranţi sau nu, scriitori sau nu, fanii F&SF citeau de rupeau. Vă daţi seama: Jurnalul SF săptămînal, CPSF Anticipaţia lunar, […]