FANTASY&SCIENCE FICTION. Despre reguli

Unii gîndesc – unii o şi spun, sub diverse forme, cu diferite tonuri – că, de cînd am trecut în barca editorilor, i-am trădat pe scriitori. Că nu le mai înţeleg nevoile, libertăţile, aspiraţiile. Că încerc să le fixez reguli, că încerc să le impun stăpîni. Că, în afară de editorul rapace, care jupoaie scriitorul de drepturi şi de banii ce i s-ar cuveni (indiferent de vînzări), mai nou – se pare – l-am mai inventat şi pe Măria Sa Cititorul. Cîndva eram şi eu un tînăr scriitor independent, ascultător de grunge şi punk, demolator de mituri, reguli şi cioplitor, zi de zi, al statuii unicului, mirabilului, irepetabilului SCRIITOR. Trimiteam texte pe ici, pe colo şi mi se publicau. Trimiteam texte mai pe dincolo şi uneori mi se publicau, uneori nu (evident că varianta „nu“ mi se întîmpla de mai multe ori). Aşa am aflat eu de reguli. Pentru că pe-acolo, pe dincolo, treaba asta cu publicatul are nişte reguli. Şi cu cît respecţi mai multe dintre ele, cu atît te califici mai departe. Una dintre primele reguli – şi asta în faza eliminatorie – era una ciudată rău: să trimiţi textul într-un anumit format, cu un anume font, subiectul […]