Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
FANTASY&SCIENCE FICTION. Reviste şi asociaţii
- 16-07-2010
- Nr. 533
-
Michael HAULICĂ
- Rubrici
- 12 Comentarii
ON-LINE În ultima vreme, ne-am cam umplut de „reviste“. Am pus cuvîntul între ghilimele, pentru că, deşi la numărătoare ies vreo cinci (da, cinci publicaţii dedicate literaturii F&SF şi actualităţii din domeniu), la o încadrare în criterii de eligibilitate pentru o posibilă categorie „Reviste“ (apariţie regulată, periodică, cel puţin „X“ numere pe an – trei mi se pare un număr decent), vedem că, de fapt, nu prea avem ce număra. Şi să vă spun de ce (vorba cuiva). Pe hîrtie, Helion n-a mai apărut din primăvară (numărul de atunci era 1-2/2010, februarie-aprilie). S-a spus că va apărea totuşi, de două ori pe an. Dar cu două apariţii pe an… e mai mult almanah. În schimb, a apărut Helion Online, care se voia lunară, dar din care au apărut două numere: nr. 1 pe aprilie şi nr. 2 pe mai-iunie 2010. Este datată, are sumar precizat, o putem numi revistă. Că apare neregulat, e altă treabă. Probabil va avea cel puţin trei apariţii în acest an, ca să fie eligibilă pentru un premiu al revistelor / periodicelor. Nautilus, după schimbarea la vîrf (noul editor-coordonator este Marian Truţă), a apărut la începutul lui iulie (sau n-a apărut? Unii spun că ar […]
Textul „Mimsy Were the Borogoves” este parte a antologiei „The Science Fiction Hall of Fame, Volume One” editata de Robert Silverberg, copyright reinoit in 2004, detinut Orb Books, parte a Mcmillan. Deocamdata nimeni nu a achizionat drepturile de publicare in limba romana. Prin extensie publicarea in limba romana fara drepturi aduce atingere drepturilor Mcmillan.
Aveti 24 de ore sa retrageti textul si sa prezentati scuze publice. In caz contrat vom trece la Cease & Desist Official Request si evaluare a daunelor din punct de vedere legal.
Multumim.
Cred ca toate disputele acestea se pot (se puteau) rezolva discutand fata in fata si lamurite astfel aspectele neclare. In fond despre ce este vorba? Despre un text care nu mai are copyright de ceva vreme si despre o adaptare, subliniez cuvantul adaptare, a unei traduceri vechi de doua decenii si ceva, adaptare aparuta in almanahul Anticipatia. Prin urmare, cred ca nu prea exista fondul problemei. Sofisme de genul „furtul proprietatii intelectuale”,ca, vezi doamne, nu stiu ce jaf a facut SRSFF-ul… chiar sunt ridicole si par simple meschinarii. La urma urmei SRSFF se poate simti lezata si poate incerca sa traga la raspundere pe cei care arunca astfel de calomnii. Dar ar fi chiar penibil sa procedeze astfel pentru niste impunsaturi caracteristice mai degraba adolescentei decat unei varste mature. Pacat ca lumea s-a ambalat in acest mod. Atat articolul de fata (ma rog, fragmentul de la care a pornit aiureala asta) cat si comentariile care au urmat sunt, din pacate, simple certuri cu mainile in sold. Si nu foloseste nimanui un spectacol de asa nivel. Eu cred ca sunt lucruri mult mai importante de facut (in beneficiul tuturor iubitorilor de sefe) decat sa ne risipim in astfel de dispute caraghioase. Suntem oameni maturi, sa ne comportam ca atare.
P.S. Exista si urmatoarea posibilitate: poate ca autorii acestor acuze (sunt mai multi) vor sa ne ajute sa gasim eventualii detinatori de drepturi la un text fara copyright (dupa stiinta noastra) si la o adaptare libera dupa o traducere si noi nu am inteles aceasta intentie? Atunci lucrurile sunt clare, daca ne ofera contactele respective vom proceda asa cum se cuvine. Probabil ca lucrul acesta, ajutorul dezinteresat la care fac referire, nu se va intampla niciodata. Oricum, precizez faptul ca nu am fost contactati in acest sens de catre nimeni si nimeni nu si-a anunta disponibilitatea sa ne ajute in rezolvarea acestei (false) probleme. Pur si simplu ne-am trezit acuzati pe diferite bloguri in maniera in care se poate observa si in acest articol. Este, intr-adevar, o forma interesanta de ajutor prietenesc pentru care si multumim in public 🙂
Draga Michael, o singura remarca, in rest „Drum bun, cale batuta”, pentru ca am aflat ca bati in retragere. Te desfid sa demonstrezi ca postarile ireventioase de aici sunt ale lui „camnervos”. Cred ca ai inceput sa confunzi marfa cu ambalajul. Camner nu a jignit pe nicaieri. Cred ca stii foarte bine ca nu eram eu. Dar ti-ai facut o pasiune din a banui ce nu exista. Eu am obiceiul sa-mi asum propriile pareri.
A buna vedere.
Sorin Camner
esti camnervos? sau mi se pare? ma gindeam eu ca asa vei raspunde. e greu cu minciuna, nu? deci, cine duce razboiul?
si cu asta eu am incheiat acest „dialog”. chiar sari calul. daca ai ceva cu mine, ia-te de mine, dar lasa-i pe ceilalti in pace. daca nu-ti cer prea mult, vorba poetului.
Haulica, te erijezi în arbitru cînd nu eşti nici o instanţă morală nici critică.Demagogie de mahala ! Esti angajatul lui Horia Nicola Ursu de la editura Millenium Press, ai cartea de munca la Millenium Press. Faci o reclama neruşinată subproduselor lui Ursu.Astea-s valorile pe care le promovezi.Pe banii avocatului Muşat arunci cu zoaie in toate partile, ai deturnat rubrica asta pentru propaganda abjecta si paranoica.
Draga John, inca ceva. Poti sa produci un citat din care sa reiasa ca eu as fi spus ca as fi fost „dat afara de la un loc de munca (Nautilus) pentru ca altcineva ar fi cerut asta pentru a putea fi pus acel cineva in locul lui”? (asta ai afirmat tu in comentariul de duminica) Sau ai spus asta doar asa, ca sa „ma pui bine” cu unii si cu altii?
Draga John, Vasile, Hoffa, Kalache, Peppe sau cum va mai semnati, in caz ca sinteti mai multi. Imi permit sa va atrag atentia ca atunci cind vorbesc despre mere e cam aiurea sa-mi contraargumetati cu perele. Aveti o problema cu Millenium Press? Rezolvati-va acea probema. E drept ca in articol faceam referire la faptul ca pe site-ul SRSFF sint publicate niste texte fara acordul autorilor (daca nu s-ar fi precizat „publicat cu acordul traducatourlui” poate n-ar fi sarit in ochi), Dar nu vad ce legatura are asta cu cine ziceti dvs.
Revenind: situatia publicarii txtelor in America tine de legile americane. Prezentarea in public a texteleor in Romania tine de legile romanesti, mai precis de Legea 8/1996, daca inca n-ati aflat, dar sint convins ca stiti. Iar povestea aia cu societatea e non-profit si atunci poate publica orice fara acordul autorului… e interesanta ideea, dar mai cititi o data Legea 8, nu cred ca exista o astfel de exceptie. Si problema mea nu e neaparat ca s-au publicat acele texte pe un site. Problema e ca site-ul ala e al unei societati care are in rindurile ei si autori. Daca ei sint de acord cu chestia asta sa fie sanatosi, dar eu tot voi zice ca nu-i frumos. Si era doar o observatie de bun simt, zic eu, o semnalare, o tragere de atentie, nicidecum un razboi. Si mai cred ca razboiul de care vorbiti nu e al meu, eu doar sesisez unele greseli, scapari… (daca tot se cheama societatea romana de…, iar societatea vrea sa reprezinte… cred ca pot sa sesizez, nu?) Din pacate problema e ca mai trebuie sa si accepti ideea ca poti gresi, mai trebuie sa-i lasi si pe ceilalti sa-si exprime parerile fara sa-i jignesti, fara sa le dai in cap… de-astea. Unii poate au dreptate.
Iti este mai prieten cel care-ti arata unde gresesti, atunci cind gresesti, decit cael care te incurajeaza sa persisti in greseala. zic eu.
Domnule John,
Nu cunosc lucrurile de adancime amintite de dvs. Cand vine Fiscul, ii arde si pe ei. Personal, cand mi s-au descoperit mici evaziuni fiscale de care nu stiam nimic, am depus declaratia 200, am platit si gata; pe viitor, sunt mai atent. Interventia mea se referea doar la faptul ca avem o fiacalitate exacerbata, necontrolata, fara acoperire. In tarile nordice, se stie ce se da, dar se stie si ce se ia inapoi de la stat. Aceasta spirala se vede chiar si intr-o buna vanzare de carte; occidentalul nu-si pune problema cumpararii unei carti. Relevam faptul ca, in Romania, nimeni nu stie ce are de castigat din plata taxelor. Sistemul e unidirectional. Am amintit si Legea sponsorizarii, care are un rol primordial in salvarea unei culturi si care, in Romania, e un dezastru. De exemplu, USR trebuie sa se ‘prostitueze’ pentru a fi sponsorizati de cei de la Rosia Montana. Cand le-am spus unor scriitori flamanzi ca sunt scriitor roman, iar scritorul roman nu are nici macar un milion de euro in banca, s-au uitat foarte ciudat la mine. Sa le spun ca nu am nici macar un euro in banca, era prea de tot.
Corect, domnule Martin, cu o remarca, totusi. Daca sunteti atent, domnul Haulica duce un razboi propriu si personal cu un grup, tot de scriitori si traducatori, in genere, care au avut „neobrazarea” sa infiinteze o societate literara tocmai cu scopul de a promova literatura SF. In acest razboi, in acest moment, domnul Haulica a ajuns in situatia de a acuza respectiva societate de lucruri ilegale. Si, asa cum se vede in articolul publicat intr-o revista publicata din banii unei societati de avocatura, a ajuns sa se intrebe si sa afirme, implicit:
„Şi totuşi, pe cînd o asociaţie a creatorilor de F&SF, una care să ia măcar atitudine cînd se încalcă Legea 8/1996, aceea cu drepturile de autor? Şi care, în primul rînd, să nu încalce ea această lege?”
El acuza de incalcarea legii, nu? La fel a afcut si prietenul sau, alaturi de care editeaza acum revista Galileo, domnul Horia Nicola Ursu. Ceea ce afirm eu este ca, daca acuzam pe cineva de ceva ce nu exista, ar putea altcineva sa te acuze de ceva ce exista. Si, mai mult, ca ne place sau nu, totusi, in capitalism se platesc taxe. OK, in societatile mai liberale, taxe mai mici, in societatile mai socialiste, taxe mai mari. Si daca nu platesti taxe, de obicei, fiscul te pedepseste. Pai Wesley Snipes de ce face inchisoare? Si, putem oare acuza de comunism tarile nordice? Pai la taxele de acolo ne-am pune toti strangul de gat.
Si, ca sa fiu explicit- Domnii Haulica si Ursu isi promoveaza propria revista, intr-o revista privata, atacand restul de reviste, isi promoveaza propriile pareri, intr-o revista privata, atacandu-i pe ceilalti, isi permit sa-i acuze pe cei care nu le sunt lor devotati de orice, de la neplata drepturilor de autor, pana la acuzatii ca el ar fi fost dat afara de la un loc de munca (Nautilus) pentru ca altcineva ar fi cerut asta pentru a putea fi pus acel cineva in locul lui sau ca se vorbeste pe la edituri sa nu-i fie lui publicate maretele opere.
Ma scuzati, domnule Martin, dar aici ati cazut intr-o plasa in care nu trebuia sa intrati si in care politica fiscala a statului roman nu are nici o treaba.
PS. Domnul Haulica are o problema cu nick name-urile, atata timp cat aceste nick-uri au o voce indreptata impotriva domniei sale, si este perfect de acord cu acestea cand ele ataca pe cei care nu-i sunt alaturi.
Romania e o dictatura fiscala. Cand vrei sa iei omului ceea ce n-a castigat inca, inseamna ca faci presiuni asupra lui, ca il asupresti. Eu stiam ca ‘burjuii’ ii asupresc pe saracii muncitori si tarani. Aici vad ca sunt asupriti cei care vor sa faca profit in sectorul privat, unde se gaseste editarea de carte. Capitalismul asta e de sorginte comunista. In tarile civilizate, cultura e protejata de stat impotriva fiscalitatii inrobitoare. Daca vor sa aiba cultura, conducatorii nostri, adunati de pe ape, ar trebui sa desfiinteze birurile puse pe ea. 16% impozit, apoi 25% pe proprietatea intelectuala si 50% pe revista sau editura, procente aplicate la un profit de nimic, distrug cel mai de pret bun al unui popor: cultura. In 1992, cand am vazut ce fel de lege a sponsorizarii au conceput comunistii, mi s-a facut sila si am demisionat de la ‘Jurnalul de Craiova’, spre mirarea lui Dan Diaconescu. Legea sponsorizarii din Romania nu incurajeaza pe nimeni sa sponsorizeze. Sponsorizarile se fac pe criteriul nepotismului si coteriei; cultura, in general, si SF-ul, in particular, la fel.
Pentru ca se discuta despre drepturile de autor imi permit sa fac o observatie legata de acest subiect:
In general, legal, in SUA, drepturile se prescriu la 50 de ani de la publicare, exceptiile reprezentand opere pentru care urmasii autorilor se ambitioneaza sa ceara. in continuare, bani pentru publicare. In situatia unui text aparut in 1943, prin urmare in urma cu 67 de ani, nu mai exista asa ceva. Deasemenea, textul citat din Enciclopedia lui Clute poate fi publicat din motive pur academice, mai ales ca nu se obtine nici un beneficiu de pe urma lui, neputandu-se plati, deci, ceva ce nu exista.
In alta ordine de idei – faptul ca taxele catre stat nu sunt platite reprezinta o incalcare a legii care se pedepseste, daca nu ma insel, aspru in Republica noastra, bananiera sau nu. Daca doriti sa verificati, adresati-va Ministerului de Finante. Sau, poate, o s-o faca altcineva. Nu de alta, dar in situatia actuala de criza, in care se pune problema impozitarii amaratilor de pensionari, poate ca o firma privata ar trebui sa-si faca datoria si sa-si plateasca taxele.
Valoare inseamna atunci cand o editura isi permite sa faca evaziune fiscala la fiecare tirg de carte. Un exemplu stralucit in acest sens este editura Millenium Press care la nici un tirg de carte nu a avut casa de marcat si nu a eliberat bonuri fiscale. Deci, daca nu sintem in stare sa respectam regulile, chiar asa, ce mai ramine? Sau intrebarea nu era adresata tuturor?