Farsa necredincioasei oglinzi cu litera mica

nisipul este inghesuit cu foc in goale priviri. pendulind treaz dupa multa vreme de liniste si spulberare. aluneca framintat in sentimente neputincioase. devine pre mare orizontul pentru fiinta mea. tu, iubito, monoatomic cromatica esti cei doi pereti. in stinga si in dreapta. Prabusita ca o soapta trista in scuturarea tacerii. pirjolesti albe straturi din noi. umane mirosuri de lut. trecind in umbra singele din vene surprins transparent in oglinda. intri asurzitor in fluid si circuli cu viteza aliniata prin noaptea care putea sa doarma. franjurata in curbe, luna se rostogoleste ancorata sub senzatii pe buze. nu mai esti muza. esti kamikadze incalzindu-te sub brazii urecheati de ploile acide. esti un deget satanic transformat in realuri ce m-apasa sufocant pe fiecare petic de ceata invesmintata in pioni de roca nedezlipiti de trup. Plictiseala imi pun CD-ul auriu legat de git pe git. imi cinta el. in timp ce trec prin fata unei porti o baba spune: le auzi cum cinta? cine? pasarelele! Nimic incrustat pe clipe de lemn hai sa ne zgiltiim si sa urlam un pic. e de cutremur mersul meu, e de nimic. ma zvint, ma simt cit mai pamintesc, dar inca n-am murit. mai pun un pas, inca […]