Faţă în faţă cu frica de Rusia

Trenul Bucureşti-Chişinău a intrat în Gara de Nord dimineaţa, la 8.40. Mă trezise fluieratul locomotivei, căci adormisem ca un bursuc, spre dimineaţă, după ce fusesem ridicată, cu tren cu tot, şi pusă îna­poi pe şine, la Ungheni. Toată lumea care a avut vreodată prilejul să facă acest drum cunoaşte zborul vagoanelor albastre, un zbor ce marchează graniţa între două lumi, separate nu doar de lăţimea şinelor de cale ferată. Călătorisem singură şi independentă, fix de Ziua Independenţei. Trenul „Prietenia“ ajunsese fără întîrziere, iar unchiul meu, zis şi Badea, mă întîmpina bucuros pe peron. Eram de ceva timp cu gîndul la evenimentul acesta şi, tot drumul, inima mea bătuse, ca în cîntec, în ritmul roţilor de tren: „Tî-dîc-tîc-dîc… Tî-dîc-tîc-dîc“. În aceeaşi zi, 27 august, Victor Ponta avea să străbată străzile Capitalei de pe malul Bîcului, premierul român avînd programată o vizită oficială în Moldova, care includea ina­u­gurarea cu fast a gazoductul Iaşi-Ungheni, prima conductă ce ar permite exportul de gaze naturale din România în Republica Moldova. Conducta urmează să asigure Chişinăului, în doi ani de zile, independenţa energetică faţă de Federaţia Rusă. E un proiect foarte important, de altfel, şi pentru Europa, fapt recunoscut de Comisarul European pentru Energie, Guenther Oettinger. […]