Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Faţa şi Mutra
După o temă de Gombrowicz
- 11-06-2009
- Nr. 478
-
Cezar GHEORGHE
- OPINII
- 3 Comentarii
Este deja o banalitate să spunem că, în România anului 2009, omul este creat de ceilalţi sau că este dependent de imaginea creată în mintea celorlalţi. Dependenţa aceasta nu trebuie neapărat înţeleasă ca o dependenţă a omului faţă de un grup social, cu obiceiurile, convenienţele şi stilul caracteristice. Mult mai neliniştitoare este întîlnirea cu Celălalt, „cu întregul său caracter fortuit, nemijlocit şi sălbatic“, întîlnire din care se naşte Forma, deseori „cea mai imprevizibilă şi mai absurdă“, cea pe care Gombrowicz alege să o scrie cu F mare. Fără îndoială că scriitorul polonez se referea la acea Formă necesară pentru ca ceilalţi să ne poată vedea, resimţi, încerca – „omul se creează de către un alt om în sensul celei mai sălbatice dezlănţuiri […] Omul meu este creat din exterior, adică e în esenţa sa neautentic – fiind întotdeauna nu el însuşi, întrucît îl defineşte forma care se naşte între oameni. «Eul» lui îi este atribuit în cadrul «interumanului». Un veşnic actor, dar un actor natural, deoarece caracterul artificial îi este înnăscut, constituie o trăsătură a umanităţii sale… omul (nu) trebuie să se dezbare de masca sa – deoarece îndărătul ei nu există un obraz – ci i se poate […]
Fata de articol, ideile din acest comentariu sunt nuantate si, prin urmare, mai intelepte, mai realiste, mai ales ca in articol nu vorbeati doar despre atitudinea potrivita anilor 80, ci generalizati. Constatarea ce vizeaza calitatea vietii politice din Romania este corecta, dar nu cred ca neimplicarea oamenilor cu adevarat valorosi este si o solutie. Nu am nicio legatura directa cu politica actuala, dar atata timp cat aceasta politica ne afecteaza vietile (prezente si viitoare) tuturor, tocmai asumarea unei implicari mi se pare oportuna. sa nu uitam ca traim totusi in democratie, asa subreda cum este, si consecintele unei implicari actuale nu se pot compara cu cele din regimul comunist.
In articol nu sustineam „izolarea in turnul de fildes“ ci neimplicarea in politica in conditiile actuale ale scenei romanesti, (intelegand prin aceasta o implicare directa dupa modelul unor intelectuali romani care dupa ce au facut apologia unui lider politic, au beneficiat de avantaje din partea diferitelor partide– candidaturi la europarlamentare, etc). Modelul poetilor germani din Romania (Aktionsgruppe Banat – Albert Bohn, Rolf Bossert, Werner Kremm, Johann Lippet, Gerhard Ortinau, Anton Sterbling,William Totok, Richard Wagner, Ernest Wichner) mi s-a parut eficient in conditiile anilor ’80. Exista, deci, grade ale implicarii si ale angajarii politice. Exista modalitati de angajare care nu conduc neaparat la deformare.
Nu e cazul sa restrangeti cercul celor care dispretuiesc ce se intampla cu poltica romaneasca la generatia dv…are iz de aroganta… cat despre intorsul spatelui, povestea cu izolarea intelectualului in turnul de fildes e veche, veche de tot…Si total neconstructiva, atata timp cat are efecte asupra tuturor. Ca sa nu mai spun ca e si comoda. Chiar sa fie imposibil sa intri in politica si sa nu iti poti pastra principiile, daca le ai? de ce nu incercati? si sa scrieti dupa aceea…