Felix funaria

În plin Cuptor, ne-a îngheţat sîngele în vine. Am fost martorii unei decizii parlamentare a cărei veritabilă semnificaţie a rămas, deocamdată, ascunsă. Este vorba de generalizarea înţelepciunii funariste. Încă o dată, se confirmă cît de şiret poate fi spiritul uman în desfăşurarea sa dialectică. O ştiam de la Hegel. Ceea ce nu ştiam, însă, era faptul că fostul primar al Clujului a fost ales să întruchipeze această evoluţie spirituală. Nu vă grăbiţi să zîmbiţi, nimic nu-i de rîs aici. Nu trebuie să facem altceva decît o corectură (foarte mică) la filozofia marelui gînditor german. Una similară cu acea corectură pe care a făcut-o Karl Marx atunci cînd a răsturnat dialectica hegeliană, transformînd-o, dintr-un exerciţiu yoga al statului în cap, într-unul al picioarelor pe pămînt.   Rezultatele sînt binecunoscute. După cum desigur vă amintiţi, Hegel atrăgea atenţia asupra faptului că, de cele mai multe ori, omul este un instrument inconştient al desfăşurării spiritului în istorie. Era vorba de spiritul libertăţii. Acum se dovedeşte însă că, tot aşa cum Napoleon Bonaparte era inconştient, deşi prin cuceririle sale aducea asupra Europei spiritul Revoluţiei Franceze, Gheorghe Funar, batjocorit de electoratul clujean la ultimele alegeri locale, dar rămas membru al Senatului, a devenit instrumentul inconştient […]