Femeile au o rabdare infinita

Intr-un tren care goneste fantomatic prin canicula, intr-un vagon foarte concret, doua femei isi astern minutios pe banchete cearsafurile roz inca mirosind a nisip. Se intorc de la mare cu multe bagaje, palariute de soare, margele de scoici si prietenii lor. Isi delimiteaza teritoriile cu gesturi line, nelasind nici o cuta din bumbacul roz sa dauneze intimitatii cvasinuptiale a cabinei. Un budoar roz, intr-un tren cenusiu. Blonda se ghemuieste somnoroasa pe doua locuri, cu talpile impingind in coapsa partenerului. Acesta din urma, exilat in patratelul de linga geam, isi deschide o carte, fara sa ia in seama impunsaturile. Pare ca nu citeste, ci doar ca s-a refugiat acolo, intre coperti. Alaturi, bruneta s-a asezat pe cearsaf cu genunchii la piept. Casca de-i trosnesc falcile in timp ce mingiie spinarea barbatului de linga ea. El ii raspunde tot cu un cascat. Timpul trece agale. Ai spune ca blondina a atipit cu gura intredeschisa, dar hotomana studiaza printre gene fiecare miscare a barbatului de la picioarele ei. Ca o pisica la pinda, asteapta, mai in joaca, mai in serios, sa-l prinda intre pernute, sa-l induplece sa sparga tacerea. Pare sa astepte degeaba. Timp de citeva ore s-au tot perindat, prin compartimentul cu […]