Fenomenologia trupului…

Rodica DRAGHINCESCU EU-genía Editura Vinea, Bucuresti, 2000, 52 p., f.p. „Poezia Rodicai Draghincescu te atrage, te interogheaza asupra inteligentei si sensibilitatii tale, te nelinisteste. E o lirica plina de senzualitate, un lirism care se mentine la jumatatea drumului dintre un fel de tipat din toate puterile, degajind o mare tristete si un perfect exercitiu al scrierii cu sine“, noteaza Sylvie Cohen in pseudoprefata celui mai recent volum de versuri al poetei timisorene, intitulat, provocator si autoironic, EU-genía. Intr-adevar, ceea ce atrage si intriga inca de la primele pagini este perseverenta cu care poeta isi lanseaza interogatiile textuale (existentiale?) spre spatiul necunoscut din afara textului/sinelui, intocmai ca naufragiatul care nu conteneste sa lanseze in ocean sticle cu mesaje sau sa transmita semnale S.O.S.; in acest sens se poate vorbi de „un fel de tipat din toate puterile“, dar aspectul cel mai interesant ramine cel legat de ceremonialul, exersat indelung si in tacere, al scrierii cu sine, de spectacolul dezmembrarii progresive a trupului/eului in spatiul (antropofag?) al paginii. Avem de-a face cu un spectacol regizat cu abilitate, in care mastile se schimba rapid, o reprezentatie de anvergura a sinelui in continua miscare, supus unor serii succesive de metamorfoze, fragmentat pentru a se […]