Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„Festivalul Enescu aduce în Bucureşti un al cincilea anotimp“
Interviu cu Oana MARINESCU, director de comunicare şi PR al Festivalului Enescu
- 03-10-2013
- Nr. 693
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Actualitate
- 2 Comentarii
S-a încheiat Festivalul Enescu, desfăşurat la Bucureşti în perioada 1-28 septembrie. Dmitri Sitkovetsky a interpretat sîmbătă, 28 septembrie, în ultima zi a Festivalului „George Enescu“, Capriccio pentru vioară şi orchestră, orchestraţie de Cornel Ţăranu după schiţele lui George Enescu, alături de Filarmonica Regală din Londra, dirijată de Cristian Mandeal. În partea a II-a a concertului, a putut fi ascultată Simfonia nr. 3 de Mahler. În aceeaşi zi, la Ateneul Român, a fost un recital de excepţie al pianistului Murray Perahia, interpretînd piese de Bach, Beethoven, Schumann şi Chopin. Festivalul a adus la Bucureşti nume mari de solişti, dirijori şi orchestre, a avut vizibilitate, publicul a luat cu asalt sălile de concert. Bucureştiul a respirat muzical timp de o lună. În asemenea manifestări de anvergură, foarte importantă este comunicarea, cum a fost pus în valoare şi cum s-a deschis Festivalul Enescu către public. Din aceste considerente, am realizat, la încheierea ediţiei 2013 a Festivalului Enescu, un interviu cu Oana Marinescu, director de comunicare şi PR al Festivalului Enescu. Am optat pentru acest interviu şi am invitat-o pe Oana Marinescu să răspundă la întrebările noastre deoarece Festivalul Enescu a fost, anul acesta, mai mult ca oricînd, o manifestare cu care bucureştenii s-au […]
Ce m-a enervat cel mai tare au fost spectatorii care intarziau.In rest, magia exista, da, absolut extraordinare concertele cu Barenboim, Radu Lupu – cu cinci bisuri, Evgeny Kissin si Silvia Marcovici, Murray Perahia, Maxim Vengerov si Vlad Stanculeasa, „Requiem”-ul lui Verdi dirijat de Antonio Pappano. O editie dintre cele mai bune, cu minunate orchestre si minunati solitisti si soliste.
Felicitari organizatorilor! Felicitari Ioan Holender!
imi permit cateva observatii in calitate de spectator a peste 30 de concerte ale acestei editii. da, au fost nume mari in festival. cred ca asupra acestui punct toata lumea e de acord. insa nu pot sa nu remarc anumite aspecte precum acesta: \”Festivalul Enescu aduce în Bucureşti un al cincilea anotimp. O dată la doi ani, o parte dintre bucureşteni îşi schimbă ritmul de viaţă, trăiesc altfel. \” festivalul se desfasoara in mare parte la bucuresti dar nu numai. enescu nu este numai al bucurestenilor este al tuturor romanilor. pagina de facebook a festivalului nu a avut nicio informatie referitoare la concertele din tara. niciuna!!!! nicio serie de fotografii, o cronica … prin ziarul festivalului isi mai aducea cineva aminte ca mai exista si restul tarii. o asemenea atitudine, din punctul meu de vedere, este inadmisibila. cat de greu era sa se anunte pe pagina de facebook si concertele din tara? sau sa se publice 2-3 fotografii? oare oamenii din sibiu sau arad il iubesc mai putin pe enescu? apoi nu pot sa nu remarc mandria de a sublinia ca au venit atatia turisti straini la festival. se stia ca vor veni straini la seria wagner. excelent! era greu sa se mai agate doua monitoare la sala palatului cu traducerea in engleza a seriei wagner? traducerea a fost disponibila doar in limba romana. daca e festival international … sa se comunice si intr-o limba internationala, nu? nu-mi pot imagina ce au inteles oamenii aia din opera. \”inelul nibelungului\” nu e tocmai genul de opera la care sa asculti doar muzica facand complet abstractie de text. mai mult ca la orice alta opera aici muzica e legata organic de text. si organizatorii ar fi trebuit sa stie asta. vorbim de un anume calibru, asa-i? apoi ar mai fi hilara problema a controlului biletelor. desi biletele au fost prevazute cu cod de bare la intrare ruptul a fost de baza. probabil bugetul de 7-8 milioane de euro nu a permis si achizitionarea unor cititoare. nu de alta dar sa aratam si noi a oameni apartinand secolului 21 in acest minunat festival international … brand cultural … bla bla … stiti povestea. in plus, ar fi fost posibile niste statistici destul de clare in privinta onorarii invitatiilor – se stie, au fost multe, neonorate, dl Holender se plangea ca erau locuri libere in sala si pe afara lumea voia sa intre. si un ultim aspect, spinos [pentru mine, nu-i obligatoriu sa fie si pentru altii] – reclama la sala palatului a catalogului casei de licitatii Artmark. catalog care continea obiecte apartinand patrimoniului enescian: partituri originale, programe de concert semnate de enescu etc. desigur, artmark are un business. cum a intrat in posesia acelor obiecte probabil nu vom sti. dar de unde si pana unde un festival finantat de stat, festival ce poarta numele George Enescu, face reclama unui business ce vinde patrimoniul? in conditiile in care statul trebuie sa aiba grija de acest patrimoniu. si atunci … intreb eu, naiv desigur, despre ce valori vorbim aici … in tara lui Enescu? daca doamna PR ar fi amabila cu cateva raspunsuri … ar fi excelent!