FILM. Cannes: The show must go on

  • Recomandă articolul
Visul fiecarui cinefil este sa ajunga macar o data la festivalul de la Cannes, unde sa poata vedea competitia oficiala, sperind sa aiba sansa unui mare film, poate chiar o capodopera, asa cum au fost la vremea lor Aventura, La dolce vita, Sacrificiul ale unor maestri ca Antonioni, Fellini, Tarkovski, atinsi (cum spunea K. Kieslovski) numai ei, in unele momente, de aripa ingerului. O data ajuns, impresiile turistice trec repede pe planul doi. Incepe cursa acreditarilor, cunoasterea salilor cu nume predestinate: Lumière, Buñuel, Bazin, Debussy si studierea programelor competitiilor: cea oficiala, Un Certain Regard, Quinzaine des Realisateurs, Semaine de la Critique. Trebuie sa faci o selectie pentru ca timpul trece foarte repede si intr-o zi de 24 de ore nu poti vedea si intelege decit maximum 4-5 filme (aproximativ 10 ore de proiectie) si asta 14 zile la rind. Filmele „grele“ apar spre final. Iar ca sa le percepi ai nevoie de „conditie fizica“. Am schitat un program care cuprinde competitia oficiala, mai ales regizorii cu „nume“, iar din cele paralele – realizatorii in afirmare. Ziua Z a sosit. Deschiderea – Moulin Rouge de Baz Luhrmann, autorul ultimei indraznete ecranizari shakespeariene: Romeo si Julieta (Di Caprio cu pistoale intr-o frumoasa […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }