Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
FILM. De ce ne este frică de Avatar? (VIDEO)
- 04-02-2010
- Nr. 511
-
Silvia DUMITRACHE
- Arte
- 6 Comentarii
Istoria filmului Avatar îşi are începuturile în anii ’90, cînd James Cameron scria un scurt scenariu, de 80 de pagini. După ani în tehnologia 3D a ajuns la nivelul dorit şi în care regizorul, ajutat de lingvistul Paul Frommer, a lucrat la crearea limbii Na’vi, James Cameron a început filmarea în 2007 (filmările au avut loc în Noua Zeelandă, Australia şi SUA), iar la doar cîteva luni de la premiera sa, în decembrie 2009, Avatar a devenit un fenomen mondial, ce a stîrnit nenumărate controverse. Avatar este un film care conţine toate ingredientele ideale pentru a atrage chiar şi publicul care, de obicei, nu este un fan al producţiilor SF: a intrigat Vaticanul – făcîndu-l pe Papa Benedict al XVI-lea să declare că pericolul pe care îl reprezintă Avatar este acela de a transforma natura în noua divinitate, o divinitate neopăgînă –, a fost acuzat de incorectitudine politică (John Nolte, citat de www.huffingtonpost. com, afirma că mesajul lui Cameron este unul care manifestă ură faţă de America; mai mult de atît, Avatar a fost acuzat chiar de transmitere a unui mesaj rasist, prin promovarea ideii de superioritate a rasei albe etc.), a fost acuzat că provoacă depresii (unii spectatori recunoscînd […]
oamenii se mananca unii pe altii. aceasta e creuda realitate. si eu am sapas placut surprinsa dar in acelasi timp si trista pentru ca traim intr-o lume prea cruda si prea plina de sine care nu mai are valori, unde suntem cai mai buni dupa numarul de arme sau de distrugeri in masa pe care le facem.
noi suntem niste amanunte minuscule. nu vom reusi niciodata sa schimbam nimica… nici cu un film care ii face pe altii sa se sinucida.
e un film foarte reusit. este adevarat ca acea lupta de la sfarsit e cam comuna si superficiala.
dar trebuie sa existe mereu un happy end
cred ca daca era ceva tragic la sfarsit, ca de exemplu exterminarea bastinasiilor… se sinucideau mai multi oameni…
Sper ca nu sunteti serioasa crezand ca acest textuletz dulceag si rarefiat este o cronica critica facuta filmului Avatar! voilà cateva idei de reflectie:
1) scenariul : orice student de anul I in antropologie sau studii culturale regaseste mitul bunului salbatic, al eroului civilizator, al trangresarii lumilor si al „interpretului cultural”, al femeii ca „agent de integrare societal-culturala”, etc. 2) elementele tehnice: nimeni nu contesta performantele tehnice, dar se pune intrebarea „pachetului discursiv” care le insoteste – ce fel de realitate ni se livreaza – sa ne gandim numai la distanta personala care e complet anulata de apropieri micronice intre personaje si spectatori
Cu tot respectul, dar partea cu „lupta” din viata de zi cu zi „e mult prea comerciala, plina de clisee. prea ieftina” – mancati de razboaie a caror singur scop e asigurarea unui flux comercial si o cota buna la bursa a firmelor de armamanet si de ‘reconstructie’; societatea noastra e prea fada, prea ‘sclipicoasa’ in falsul sau de reusesc fictiunile sa ne acapareze atat de mult. Capitalismul in plenititudinea desueta a ‘luptei de a cumpara si a vinde’ este ‘cancerul’. Avem resurse, avem putiinta, dar nu si vointa din cauza intereselor meschine a celor de la putere. Ia sa fie cheltuite fondurile pentru inarmare/dezarmare spre folosul avansului tehnic-medical, social-organizatoric etc. „Avatar” e o chemare la reala natura a omului si la frumusetea comuniunii armonioase, iar noi criticam din prisma ‘papucelului cu halat de barfa de dupa corporatismul derizoriu de zi’. Da, „lumea creată de Cameron” este „ameţitoare” prin „sugerarea unor realităţi prea greu de acceptat.”, mai ales cand sunt interese de ‘supunere a maselor’, cum e cu Vaticanul.
„Avatar” – mai mult sclipici, mai putina substanta. Ingenioasa constructia planetei Pandora.
In acest numar al revistei, aveti si doua admirabile cronici de film. Ma bucur ca v-ati hotarat sa comentati „Avatar” si „Dr. Parnassus”. Cei care se indigneaza ca e prea multa politica in revista, sa vada si sa citeasca toata revista: cronici de carte, dar si aceste minunate consemnari cinematografice despre doua filme in voga.
un minus al filmului il reprezinta, dupa mine, cele 10-15 minute de „lupta” din finalul filmului. partea aceasta e mult prea comerciala, plina de clisee. prea ieftina