FILM. Edinburgh so-so

Asa si-asa. E tot ce le-am putut spune celor care ne-au intrebat, cu aviditate, cum a fost Edinburgh-ul de anul acesta. Asta cind n-am preferat, pur si simplu, sa vorbim despre vreme (care a fost, intr-adevar, fabuloasa pe toata durata festivalului). Dar daca Emma Thompson (in Q&A-ul cu public din ultima zi) a spart gheata, infierind intreaga industrie de film britanica, noi de ce n-am face-o? Ei bine, editia #55 a fost una sleampata foc (precum se va vedea cine). Spre deosebire insa de Cannes, a avut grija sa inceapa (cu Le fabuleux destin d’Amélie Poulain, r. Jean-Pierre Jeunet) si sa se incheie (cu Wit, r. Mike Nichols) intr-o nota net superioara. – Esti de acord cu ce-am scris pina acum? – Cum sa nu fiu – mai ales ca m-ai scutit de grija de-a face sapoul?… Faptul ca festivalul s-a deschis cu Le fabuleux destin d’Amélie Poulain a fost, evident, o palma data festivalului de la Cannes, care-l refuzase, dupa cum stii; asta mi se pare chiar comic – adica englezii, care supraevalueaza cit pot filmele lor si care nu dau doi bani pe filmele frantuzesti, se trezesc dintr-odata mari amatori de Cinéma Français „nouvelle tendance“… Ei, care marginalizeaza […]