FILM. Mult… si mai mult… tot mai mult… prea mult!

– Pentru ca ne-a ramas o chestie de nu-mai-stiu-cind si, daca n-o spunem acum, o ducem in anul urmator – si nu se cade… –, deci: in primul numar din Deci, un anume Ion Haimanale (mai mult ca sigur, un pseudonim) a publicat un articol despre Festivalul de film de la New York. Nu stiu cine e dl Haimanale, ca atare nu pot fi acuzat ca as avea ceva cu omul. DAR: am ceva cu ideile sale! In primul rind, ca vechi spielbergian, m-a deranjat felul cum este tratat Spielberg – de sus, cu acea privire „superioara“ a cinefilului european incremenit intr-un proiect de Cinema care exclude SF-urile, comediile si filmele de actiune… Adica de ce oare, pentru a „ridica“ un flaps cu pretentii cum este ultimul Godard (apropo: titlul corect este Éloge de l’amour, nu Éloge d’amour, cum este scris in cronica!), trebuie sa-l cobori pe autorul lui E.T.? (Si o spun si ca un vechi godardian!) Nimic din ce se afirma in articol despre Spielberg nu e adevarat – ca ar fi facut gol in jurul lui, ca n-ar fi ajutat tinerele talente etc. Si mai e o chestie: la un moment dat, I.H. zice: „…lipseste […] un […]