FILM. O alternativă necesară

Cea mai recentă premieră cinematografică autohtonă este, de fapt, o coproducţie europeană şi nu are mare lucru în comun cu Noul Cinema Românesc. Însă Katalin Varga se dovedeşte un debut remarcabil, care a trăit o poveste extraordinară pînă să ajungă pe marile noastre ecrane.   Regizorul englez Peter Strickland, stabilit în Budapesta, a primit în 2006 o moştenire de la un unchi (căruia i-a dedicat ulterior primul său lungmetraj). Autor al unui scenariu la care nu dorea să renunţe, deşi încercările repetate de a primi vreo finanţare pentru el se soldaseră cu eşecuri, cineastul a venit atunci în Transilvania, unde a găsit nu doar nişte peisaje superbe, ci şi nişte talentaţi actori de teatru români (mai ales de etnie maghiară). A filmat (în digital) şi montat Katalin Varga cu vreo 30.000 de euro (o sumă infimă pentru o asemenea producţie), însă moştenirea s-a terminat. Alte numeroase tentative de a obţine fonduri pentru postproducţie (şi, în primul rînd, pentru transpunerea pe peliculă) au fost întîmpinate cu refuz. Asta pînă cînd soţii Oana şi Tudor Giurgiu au văzut acest work-in-progress şi, încîntaţi de proiect, au decis să investească în finalizarea sa, dovedind astfel o excelentă intuiţie. Aşa se face că, datorită locurilor […]