FILM. Un portret al criticului ca artist: Pauline Kael

Atunci cind ma gindesc la un actor preferat – sa spunem James Mason – si vreau sa citesc despre el (dar nu numai asta: vreau sa-l vad si sa-l aud in timp ce citesc), iau o carte de Pauline Kael si caut, de exemplu, cronica ei la ultimul film al lui Mason, The Shooting Party (1985). Citesc: „Baronetul Nettleby este personajul central – intruparea valorilor ce aveau sa se dezintegreze in viitorul razboi. Si James Mason, in ultimul sau film (a murit in iulie anul trecut, la saptezeci si cinci de ani), iese din scena intr-un stil glorios. In interpretarea sa, Nettleby e un om profund civilizat; ii vede pe ceilalti asa cum sint, dar vede si motivele pentru care sint asa. Nu ii spune cuvinte aspre decit unei singure persoane, arogantul Lord Hartlip (Edward Fox), pe care il mustra pentru ca «nu vineaza precum un gentleman», si chiar asta e spusa pe un ton de regret indurerat. Mason foloseste in acest rol o voce blinda, de om imbatrinit, si inflexiunile lui ascutite, plingarete, ne fac sa zimbim. Fata lui si mai ales acea voce ne sint atit de profund familiare incit, atunci cind il vedem intr-un rol pe masura, […]