FILM. Vîrstele criticii de film

Şi totuşi s-a făcut puţin. Noul val al filmului românesc sau noua cinematografie românească, spuneţi-i cum vreţi, a adus cu sine în ultimul deceniu, cum era şi firesc, un nou val al criticii cinematografice. Un nou talaz al cercetării, vreau să spun. S-au ţinut conferinţe, au apărut şi cărţi despre realizările regizorilor noştri, cronicile curg cu nemiluita şi totuşi s-a făcut puţin pentru primul val al cinematografiei, pentru pionierii primului tur de manivelă al primelor aparate înregistratoare. Odată cu Restul e tăcere, filmul lui Nae Caranfil din 2007, apetitul critic pentru benzile de celuloid pare să fi crescut, aşa încît de-atunci şi pînă acum au mai apărut cîteva titluri, între care Dicţionar universal de filme (2008), Cetăţeanul Kane. „Romanul“ unui film (reeditare din 2008) ale lui Tudor Caranfil, Fraţii Manakia şi imaginea Balcanilor (2009) a lui Marian Ţuţui şi, nu în ultimul rînd, quadrilogia aceluiaşi Tudor Caranfil, Istoria cinematografiei în capodopere. Vîrstele peliculei, reeditată de Editura Polirom, în Colecţia „Cinema“, în perioada 2009-2010. Bine-venită această colecţie a Editurii Polirom, întrucît în ea au mai apărut pînă acum Andrei Gorzo, Bunul, răul şi urîtul în cinema (2009), Alex. Leo Şerban, 4 decenii, 3 ani şi două luni cu filmul românesc (2009), […]