„Cred că viitorul oricărui festival european dedicat muzicii clasice se găsește în direcția unei atenții mai mari acordate muzicii de astăzi. Este o idee frumoasă aceea de a dedica un întreg festival unui singur compozitor, dar de cîte ori putem reinterpreta rapsodiile sau simfoniile semnate de Enescu? Sînt trei simfonii enesciene complete și alte două care au fost completate de altcineva. Aș insista ca cele două, a IV-a, și a V-a, să fie interpretate mai mult. Dar cred că Enescu însuși ar fi fost primul care ar fi spus: «Nu vă faceți griji pentru mine, am avut epoca mea, gîndiți-vă la compozitorii tineri». Cred că trebuie să ne concentrăm mai mult asupra muzicii de astăzi, asupra compozitorilor din ultimii 20 de ani. Muzica lor trebuie să fie cunoscută mai mult. Cred că, în timp, vom reuși să facem din această muzică o condiție necesară pentru orice orchestră sau grup muzical care participă la festival, cu excepția, desigur, a orchestrelor de muzică barocă, de exemplu, care interpretează, desigur, muzica acelei perioade. Cred că celelalte orchestre ar trebui să interpreteze cel puțin o lucrare contemporană, nu contează din ce țară. Cred că, dacă vom continua să interpretăm doar lucrări clasice și cunoscute, ne vom regăsi într-un muzeu prăfuit, iar publicul tînăr nu va mai veni să ne asculte. Cred că trebuie să ne deschidem spre acest public și, în același timp, să ne asigurăm că înțelege moștenirea clasică. Cred că ediția din acest an a Festivalului „George Enescu“ a început să evolueze semnificativ în această direcție, prin abordarea unor lucrări semnate de compozitori ai secolului 21, prin organizarea forumului internațional al compozitorilor și a workshop-urilor din acest context. S-a interpretat muzică contemporană la festival. Nu am participat în totalitate la conceperea ediției 2017, întrucît am fost invitat să fiu director artistic după ce ediția din acest an fusese deja alcătuită. Am intervenit, însă, în anumite părți ale programului, am schimbat cîteva lucruri, dar de la următoarea ediție, din 2019, sper ca ideile mele să fie puse în practică în mod vizibil“, afirma Vladimir Jurowski, director artistic al Festivalului Internațional „George Enescu“ cu puțin timp înainte de a prezenta publicului londonez, în deschiderea stagiunii London Philharmonic Orchestra, opera Oedipe în variantă concertantă.
Pe 23 septembrie 2017, la Royal Festival Hall din Londra, Oedipe a avut aceeaşi distribuţie ca la Bucureşti, în deschiderea festivalului, distribuție din care au făcut parte, printre alții, baritonul Paul Gay (Oedipe), basul Sir Willard White (Tiresias), baritonul Christopher Purves (Creon), tenorul Graham Clark (Păstorul), Ildikó Komlósi (Sfinxul), dar și cîntăreții românii Marius Vlad Butunoiu (Laios), Ruxandra Donose (Iocasta) şi Gabriela Iştoc (Antigona), alături de Corul Filarmonicii „George Enescu“ și Corul de Copii Radio. Revenirea operei Oedipe la Londra, la doi ani după ce a fost prezentată la Opera Regală Covent Garden, este cu adevărat un eveniment, iar reușita artistică, dar și logistică a organizatorilor Festivalului Enescu de a încadra actuala ediție cu cele două reprezentații, bucureșteană și londoneză, va rămîne, fără îndoială, în istoria acestuia. Oedipe-ul concertant este cel de-al doilea mare proiect enescian al London Philharmonic Orchestra sub conducerea dirijorului Vladimir Jurowski, după premiera britanică a Simfoniei a III-a, prezentate la aceeași Royal Festival Hall, în februarie 2015.
Prin actuala ediție, Festivalul Internațional „George Enescu“ a confirmat faptul că este considerat, pe bună dreptate, unul dintre cele mai mari festivaluri de muzică clasică din Europa. Cu un directorat artistic de prim nivel internațional, Zubin Mehta – președinte de Onoare și Vladimir Jurowski – director artistic, Festivalul Enescu 2017 a adus o serie de premiere absolute – printre acestea, concerte cu proiecții multimedia, o serie specială de concerte dedicate muzicii contemporane, „Muzica Secolului XXI“, precum și 30 dintre cei mai influenți compozitori contemporani ai momentului, la București, în cadrul Forumului Internațional al Compozitorilor – invitînd publicul să descopere muzica clasică într-o nouă lumină.
Ultima săptămînă a culminat cu prezența la Sala Palatului a două mari orchestre europene. Pe 21 şi 22 septembrie, Orchestra e Coro dell Academia Nazionale di Santa Cecilia, dirijor Antonio Pappano, a prezentat două simfonii monumentale: Enescu – Simfonia a III-a în Do major op. 21 şi Mahler – Simfonia a II-a (Învierea). În final, Royal Concertgebouw Orchestra Amsterdam a închis Festivalul cu două concerte extraordinare, sîmbătă şi duminică, 23 şi 24 septembrie, sub bagheta lui Danielle Gatti, cu un prim program Haydn – Simfonia nr. 82 în Do major Hob I:82, Ursul, urmată de Mahler – Simfonia a IV-a în Sol major şi un al doilea, avînd în program Weber – Uvertura la opera Euryanthe (lucrare prezentată în cadrul programului „Side by Side“, împreună cu membrii Orchestrei Naționale de Tineret a României), Enescu – Capriciu Român pentru vioară şi orchestră (aranjament de Cornel Țăranu, după schițele compozitorului), avîndu-l ca solist pe violonistul român Liviu Prunaru, care este şi concertmaestrul orchestrei, şi Prokofiev – Simfonia a V-a în Si bemol major op. 100.
Sonoritatea marca Concertgebouw a încheiat într-un susținut crescendo cea de a douăzeci și treia ediție a Festivalului Internațional „George Enescu“. Prezentă pentru a treia oară consecutiv în Festival, Royal Concertgebouw Orchestra Amsterdam ne-a impresionat din nou cu calitatea unică a sonorităţilor sale. Fie că a fost vorba despre Haydn, Mahler, Enescu, Weber sau Prokofiev, sunetul corzilor, al instrumentelor de suflat din lemn și al alămurilor, fixează practic parcă mereu noi repere în pragul de așteptare al publicului. Arta lor de a suna bine în partidă, de a prelua sonoritățile și de a impulsiona fraza muzicală astfel încît întregul discurs muzical să decurgă firesc și narativ reprezintă doar cîteva din calitățile cu care au încîntat din nou publicul de la București.
Nu putem trece în ultimul weekend de festival peste revenirea la București, în Seria Concertele de la Miezul nopţii de la Ateneul Român, a fabulosului Jordi Savall, cu două concerte extraordinare, alături de Le concert des nations, cu programul Le Concert Spirituel: Au temps de Louis XV (Corelli, Telemann şi Rameau – Suita din opera Les Indes galantes), iar în a doua seară, alături de Hespèrion XXI, cu programul Balkan: Honig & Blut (Miere şi sînge).
Percepţiile sînt întotdeauna subiective, dar mai mult ca niciodată am avut senzaţia că ediţia actuală a Festivalului „George Enescu“ a dominat peisajul cultural al acestui început de sezon în Bucureşti, iar desfăşurarea de forţe la nivel naţional şi chiar internaţional a depăşit cu adevărat orice precedent. Iar unul dintre secrete este, şi în acest caz, încrederea acordată profesioniştilor care organizează acest festival din 1990.