Flori pentru Cristina
- 25-03-2016
- Nr. 815
-
Mirela VIŞAN
- OPINII
- 0 Comentarii
Copiii vor tablete, hăinuţe frumoase, dulciuri şi mai ales jucării. Sînt la curent cu tot ceea ce se întîmplă în materie de benzi desenate, jocuri, personaje de film, eroi. Cristinica vrea doar un cărucior, ca să se plimbe pe holul unui spital. Nu a plîns atunci cînd nu a mai putut să meargă, nu s-a enervat, s-a purtat de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic şi s-a lipit de cărucior de parcă ar fi făcut dintotdeauna parte din fiinţa sa. Asta după ce, mai bine de un an de zile, alergase nestingherită pe secţie. Orice i se întîmpla era întîmpinat cu normalitate. Căruciorul ei nu era însă unul oarecare, ci avea o păturică roşie şi perne cu Minnie, pe care le ţinea în braţe, potrivite pentru caleaşca unei mici prinţese, care, la nici trei ani, mînca şi se îmbrăca singură, ştia să numere, era prietenă cu Micul Prinţ (Micul Mint îi spunea), cu Charlie Chaplin (Chapi-Chapi) şi mai ales cu Bu-hu-hu, păpuşa ei de suflet, pe care o împărţea cu prietenii ei, Denis şi prea-frumoasa Bibi, care îi dădeau mereu să mănînce, alături de ceilalţi copii şi de mămicile lor, cărora le spunea mereu „mami“. Nu trebuia să faci mare […]