Florian Cormoş: omul fără om

„Am lăsat opincile la Turnu-Severin şi am venit aci (la Oradea – n.m.), la şcoala de ofiţeri.“   „Am mai dat o palmă la deţinuţi, da’ ce, i-am omorît? I-am omorît, cum spun acolo? Eu am spus că eu acolo nu aveam timp de aşa ceva. Mă ocupam să cunosc unitatea şi colonia.“ Florian Cormoş   Un „persecutat politic Canalul Dunăre-Marea Neagră, un proiect criminal al epocii staliniste din România, a demarat în mai 1949, unul dintre scopurile vădite fiind acela de a-i extermina pe oponenţii regimului, de la fosta clasă politică şi elitele vremii pînă la simplii ţărani şi muncitori. Astfel, toponime ca Cernavodă, Saligny, Poarta Albă, Valea Neagră sau Capul Midia au intrat în memoria colectivă ca locuri de exterminare, unde, în numele „realizării planului“ şi al „luptei de clasă“, în urma unor suferinţe greu de imaginat, aici şi-au găsit sfîrşitul mii de oameni. La Canal, în anul 1950, a fost repartizat Florian Cormoş, un tînăr locotenent MAI care nu de mult schimbase opincile pline de bălegar cu cizmele negre ale celor de la Interne. Născut la 8 martie 1927, în satul Şişterea, regiunea Oradea, astăzi judeţul Bihor, Florian Cormoş a ocupat mai multe funcţii în aparatul represiv […]