„Foaie verde și-o strigare:/ PSD e cel mai tare!/ Noi cu toții îl slujim/ Și din vorbă nu-i ieșim!“

Ce să înțelegem noi, alegătorii de rînd, din dezvăluirile​ ​în ​ trepte, din „scoaterile​ pe masă a​le​ mațelor pesediste“ de către diver­șii martori ai întîlnirilor secrete, care le afișează atunci cînd cred ei că a venit momentul să-și lovească adversarul? Codrin Ștefănescu îl bîrfește pe Ponta, care îl bîrfeș­te pe Dragnea, care i-a luat „jucăria“ (adică partidul)​,​ cu care el se juca atît de frumos… Și totul sub înaltul patronaj al lui Adrian Năstase, care s-a îngrijit atent de creșterea tinerelor cadre de partid, încă de la începutul anilor 2000… Ce să înțelegem din contrele dintre Mihai Tudose și Gabriela Firea, cu „uite tîrgul, nu-i tîrgul de Crăciun“, cu Gabriela Firea supărată că premierul mai și crîcnește? N-ar trebui să ne scuturăm de ​toți? Nu s-ar cădea să fie iz​goniți cu biciul de la guvernare? Ba da, dar poporul nostru nu crede chiar așa. Priviți sondajele: e adevărat că Dragnea a mai coborît cîteva procente (prea e vizibilă hoția), dar în schimb PSD stă bine în sondaje, poporul l-ar revota mîine la conducerea țării.

Ajungi să vrei​ să pleci din țara asta, cînd ești tînăr și privești spre „viitorul luminos al dragii noastre patrii“, conduse spre orizonturi largi de mari victorii, sub guvernarea responsabilă, și mai cu seamă onestă, a liderilor PSD. E ceva de făcut aici? Doar să așteptăm următorul comunicat din partea Departamen­tului de Stat american, care ne va scoate de tot din NATO;​ urmat de cel al Comisiei Europene de la Bruxelles, care ne va da afară din UE. Se poate ieși din UE la cerere, precum Anglia, dar și​ printr-un „brînci pe scări“, aș​a cum ar putea fi, eventual, cazul României. Iar PSD va face apoi o deputăție, pe care o va trimite la Putin. Căci de undeva trebuie să​ vină bani​ și sprijinul​ politic.

Puțină istorie prinde bine. La 1830 (pe vremea generalului Kisselioff​, guvernatorul țarului la București și la Iași), Țările R​omâne se clătinau între Turcia (vechiul stăpîn) și Rusia (gata „să ne preia“, după ce ne luase, în 1812, Basarabia). Și a venit Europa, care ne-a băgat în sfîrșit în seamă, a pus la cale Războiul Crimeei, ajutînd Turcia (tot mai slabă) să învingă Rusia (tot mai agresivă), și ne-a întors cu fața spre Vest, sprijinindu-ne (mai ales Napoleon al IIl-lea, prieten cu Alexandru Ioan Cuza) să ne îndreptăm hotărît spre Europa. Iată că direcția n-a fost ireversibilă, asa cum istoria a dovedit-o adesea. Comunismul ne-a aruncat pînă la urmă în brațele Rusiei (ceea ce încercase, fă​ră​ succes, Petru cel Mare, la 1700, cu Brâncoveanu și Cantemir); iar în prezent, PSD, care n-a uitat istoria și nu-și reneagă rădăcinile comuniste, caută din nou, împotriva orientării generale europene, să realizeze aceeași miș­care: nu-i vrem pe americani, înapoi către Est. Românii vor în​ Europa, dar iubesc și PSD, neînțelegînd bine contradicția în care au intrat. Majoritatea românilor speră că PSD le va face bine: la minte, la pungă, la mîndria națională. Iată păcatul principal al democrației, care este valabil peste tot în lume: majoritatea „tembelă și ignorantă“ strivește o minoritate „avizată și deșteaptă“. De aceea s-a sinucis și Socrate: fiindcă avea, de unul singur, dreptate, împotriva „proștilor“ de atenieni. E aici o contradicție greu de rezolvat principial. De aceea spunea Churchill că democrația e o formă slabă de guvernare, dar una mai bună nu există.

În lehamitea generală care ne-a cuprins pe toți (cîți ar mai merge mîine la vot?), opoziția nu va găsi suporteri pentru a se așeza solid într-o poziție de luptă contra guvernării PSD. PSD va continua să conducă țara, hoții politici vor înțelege (în ciuda DNA, care va fi pusă în cele din urmă cu botul pe labe) că pot să-și facă nestingheriți de cap (își vor trage legi pentru tot felul de imunități), jaful va creș­te, corupția și nepotismul se vor accentua,  România va ieși din grupul țărilor civilizate, iar investitorii străini,​ care vor mai veni la noi,​ vor fi doar mafioții internaționali sau afaceriștii cinici (gen Bechtel), care vor da şpagă la partid și la guvern, ca să-și protejeze afacerile dubioase.

Am văzut funcționînd acest mecanism încă din vremea guvernărilor Năstase și Băsescu; actualul guvern PSD a accentuat fenomenul, iar el se va dezvolta vertiginos în viitor, dupa așezarea definitivă, pentru mulți ani​, a PSD la putere. Românii se vor împărți în cîteva categorii sociale (și psihologice): deș­tepții, care vor pleca afară, șmecherii politici, care vor rămîne acasă pentru a prospera furînd din banii publici, și restul, adică ​proștii, care de asemenea vor sta acasă (căci pe aștia nu-i vrea nimeni), ca să muncească și să rabde călărirea șmecherilor. Doar știm proverbul: hoții trăiesc cu proștii. Și, atenție, ​să nu ne temem​:​ România va fi o țară tristă, dar funcțională. Există zeci de asemenea țări corupte și subdezvoltate prin lume, din care populația n-a plecat de tot​ afară, așa cum nu fuge din curte cîinele pe care stăpînul îl bate zilnic, dar îi dă de mîncare cîte ​o bucată de mămăligă.

A​m mai spus: principalul merit al acestui popor e faptul că el există. Și n-o să pierim tocmai acum cînd PSD ne pune în față (ca și Ceaușescu, vă mai amintiți?) tabloul unui viitor luminos, spre care partidul ne conduce către​ noi culmi de civilizație şi progres. Crede, babo, crede, și votează-i…!