Fragmente de Budapesta

Incerc sa ma gindesc acum, dupa mai bine de o luna de la incheierea seminarului de la Budapesta, la ce-am pastrat si dupa ce programul primit din timp, si respectat intocmai, nu mai e decit o insiruire de nume importante cu functii politice si de discutii serioase pe teme estice… Asadar, iata-ne in trenul de noapte, cusetati si mari amatori de tutun si de mima. Dar de mima cu schepsis (pe cele mai ocolite si mai alambicate cai), ca doar mergeam in misiune ca tineri jurnalisti „culturali“, asa ca ce puteam sa mimam la „ore mici“ (vorba unui mare absent al comandou-ului de la Budapesta – I.B.L.), daca nu „parlament“, „industrie“, „pirotehnist“ si nu in ultimul rind „tehnologie“, pentru a carui descifrare Viki l-a bulversat in asa masura pe Cristi ca a ajuns la inceputurile omenirii – logos, tehne, ars si alte abstractiuni. Oboseala conexiunilor ne-a facut in cele din urma sa spargem gasca si sa tragem cite un pui de somn. Drumul a mai avut un punct culminant, foarte zgomotos si plin de entuziasm, cind respectabilul Cezar, cel cu ochelari si pipa, ne-a cintat melodia din Simbad Marinarul, varianta japoneza a desenelor copilariei lui, in original… „Do-bi-dante, do-bi-dante…“ fiind […]