Friedrich cel Mare și stilul galant, la Ateneul Român

  • Recomandă articolul
Deja de mulți ani se poate vedea cum, în București, concentrația de muzică veche pe unitatea de timp crește în preajma Crăciunului și a Paștilor. Așa s-a întîmplat și anul acesta, săptămîna mare în stil ortodox prilejuind două concerte baroce la Ateneul Român – dar, în ciuda contextului sugestiv, nici unul n-a valorificat în vreun fel repertoriul pascal baroc. Cu toate acestea, nu de comemorări am dus lipsa, căci marți, 10 aprilie, sala mică a Ateneului a găzduit un recital aniversar susținut de flautistul Hajo Wienroth și clavecinista Fernanda Romilă, intitulatFriedrich cel Mare și stilul galant.   Despre spectaculoasa resurgență a regelui prusac ca simbol politic în spațiul german s-a scris și se va mai scrie mult anul acesta, dar nici industria muzicală europeană n-a ignorat această aniversare. Mă gîndesc la o suită de apariții discografice de anul acesta care include antologia Friedrich der Grosse, înregistrată de Akademie für Alte Musik Berlin pentru Harmonia Mundi, la dublul album înregistrat, sub același alibi, de flautistul Emmanuel Pahud alături de Kammerakademie Potsdam sub conducerea lui Trevor Pinnock, precum și – mult mai aproape de spațiul autohton – la sonatele pentru flaut ale regelui însuși, înregistrate de flautista Mary Oleskiewicz pentru casa maghiară […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12884 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }