Funeriada sau noua Lege a Educaţiei
- 11-05-2012
- Nr. 623
-
Coman LUPU
- OPINII
- 17 Comentarii
Scurt istoric. De la o precară ordine şi stabilitate, Legea Educaţiei confecţionata de Funeriu – un mare specialist în analiza pixelilor –, asistat de o învăţătoare(!) pe post de consilier, a împins întregul sistem de învăţămînt în abis. O lege trecută mai apoi prin Parlament în regim de urgenţă, fără o serioasă dezbatere publică. Prezentată cu ifose ca un cod de norme moderne şi europene şi asumată de guvernul Boc – sfidînd societatea românească în ansamblu şi orice regulă a democraţiei şi a bunului-simţ –, Legea Funeriu produce beneficii doar clientelei PDL şi acoliţilor lor şi haos în tot sistemul educativ. Şi, ca să nu lăsăm impresia că ne folosim de puterea cuvîntului, vom ilustra punctual ce schimbări contraproductive a creat amintitul act după ale cărui prevederi funcţionează azi universitatea românească. 1. Dacă ar fi privit în Europa, Funeriu şi ceilalţi dascăli ai neamului ar fi putut să constate că, peste tot, procentul din buget alocat Educaţiei este cu mult superior fărîmelor româneşti care se scurg spre învăţămînt printre degetele rapace de la Turism, Dezvoltare, Turism… Numai în România se construiesc terenuri de fotbal în pantă, piscine în sate unde media de vîrstă a locuitorilor este de 80 de […]
http://www.campusnews.ro/stiri-stiri-12268015-efectele-globalizarii-educatie-una-dintre-principalele-universitati-din-italia-trece-limba-engleza.htm
Oare nu de la situatia inca si mai tragica a limbilor clasice in general, si a statutului latinei in particular?
Nu acesta e punctul nodal al intregii discutii despre soarta studiilor umaniste din Romania – o discutie in care pozitia Academiei Romane (dincolo de petitii semnate in nume personal de presedintele ei – cum a fost cea ramasa fara niciun efect asupra actualei legi a invatamantului) continua sa se lase asteptata, sporind senzatia de indiferentza si resemnare cu inevitabilul abandonarii oricarei sperante?
Iar comunitatea universitara, reprezentantii disciplinelor umaniste (cat a mai ramas din ele, supravietuind ofensivei „studiilor europene”, „multiculturale” samd)… nu aici ar trebui sa-si faca simtita prezentza in spatiul public, spiritul de implicare si de responsabilitate?…
Domnul care se autoalinta „lucid” are un dubios substrat cultural si banuiesc ca, daca nu stie cine e domnul profesor Coman Lupu, ceea ce nu-l impiedica sa-l insulte(!), nu ar prea avea ce sa caute prin aceasta revista.
Felicitari, domnule Coman Lupu, eu stiu cine sunteti si stiu ca acest demers ar trebui sa fie sustinut clar si apasat de toti intelectualii adevarati, y compris Academia Romana.
Zau, nea Marine? La fel o fi si la bulgari, cehi, italieni? Toti cu Broken English, sau numai noi, ca suntem mai prosti?
Pe cine si de ce costa sa trimiti alora de-afara dosarele? Se implica ministerul in trimiterea doarelor si ii plateste el pe evaluatori cu ce da din buzunar candidatul?
Acum, pe bune, chiar ai citit ce scrie dl. Lupu sau ai dat drumul la placa pt. apararea gastii lui Funebriu?
Autorul, spune/scrie dansul cate ceva p-acilea. Comentariile? Lasa insa *muuuult* de cam chiar dorit.
Hai sa „atac” aici doar *doua* puncte*.
1) Io (moa!) am fost cel care a *insistat* (ani de zile) , pentru ca promovarile la posturile „mari” (de conf./prof.) sa fie facute *pe baza* unor referate facute de catre expertzi (*mari*) din *strainatate*. Motiv? Simplu: ca ne umpluram da tat fel da profi universitari, de nivel *de liceu*…
Desigur, pentru ca „lingua franca” e azi *engleza* (chiar pentru ca *autorul* pomeneshte de shtiintza economie etc., chiar *di aia* o chiar *scriu*), chiar *tu*, pretendentule la Profesorat, care-i „luat” un ezamen pan’ aceasta limba (ca, altfel nu „luai” un doftorat) tre’ sa te „supui”. Fie, ea, limba aia, cat de „slaba”. De ce? Pai, pen’ ca *nime* nu poa’ ceti un dosar in Romaneshte daca nu e *nascut* pan’ RO. N-asha?
Tarash-grapish, intr-o Engleza „stalcita” (vorba unui ungur celebru: „Limba universala” actuala!), itzi *potzi* face dosaru’ *cetibil*.
2) Pomeneshte, autorul, de *taxa* (costul?) trimiterii unui astfel de dosar „mai sus” (ca sa fie cetit de catra expertzii straini) – mda, ei *pot* fi chiar „germani” (daca eshti „germanist”), pot fi *italieni* (daca eshti „italienist”) etc.
Io am *scris* o propunere, *ei* au „venit cu *o alta*…
Ca, (scriam io), a *stopa* pa habarnishti de-a „lua” posturile „mari” , trimitzand *alor de-afara dosarele*, chiar *costa*. Dar, costa muuuult mai putzin /caciula decat *salariul pe doua luni* (daca ai accepta pe habarnist, care-o sa „pape” banu’ far’ de-a face mai nimic).
Cum s-a „cetit”? O *chiar videtz*… Problema acestor prostutzi e *implementarea unei propuneri*, bre!
Ca, se putea *chiar bine*, chiar *implementa* (desigur, c-a
trimite chiar *costa*!) chiar cam asha: „Costurile perdantzilor sunt suportate de Minister; costurile *cashtigatorilor* vor fi suportate, platind din *noul salariu*, in rate.”
vezibine: vechea parabola cu fiul iubit (mda, ala pa care-l *respingi*, &, facand *asta*, respingandu-l, „salvezi”, intr-un an, *dublu* , de la budget, comparat cu cat ai fi platit, tat intr-un an, unui *habarnist*, care *nu o merita* & care tz-ar fi „papat” banu’, „pentru perpetuitate” dupa aia, pan’ la pensie!)
Dar, vezibine: conducatorii noshti *sunt mai proshti decat noi*! Ma scuzatz’: da’ aiasta-i *un fapt*. E o *cruda* realitate…
mda, io cam *atat* am avut da scris, deocamdata. Shi, sa shtitzi prea bine: & pa mine ma arde deshtili, ca & pi ailaltzi!
Cele bune, tuturor,
Nea Marin
2)
@) Lingvist
„@lucid sa nu-si mai bage nasul unde nu-i fierbe oala.”
Dar nu poate! Că nu-i sănătos dacă nu vine el cu o „cujetare”… Nici să fi pus el coada la prună…
Toata lumea vorbeste aici despre stiinta, tehnica, economie. Dl. Coman Lupu e lingvist. In cazul invatamantului umanist e nevoie tot de Broken English ca lingua franca pt. abilitare? Sa ne spuna @gnam ce crede despre plata celor 1500 Euro. Poate dumnealui se simte bine in ipostaza de salbatic colonizat pe plantatiile de bumbac. Iar @lucid sa nu-si mai bage nasul unde nu-i fierbe oala.
Nu cred că trebuie mai mult de o clipă de gandire proprie pentru a pricepe că această „engleză stalcită” care in prezent reprezintă, cum spunea cineva, „limba universală a inculturii globale” este si pasul decisiv spre instalarea definitivă sub zodia GANDIRII STALCITE – gandirea emigrantului care si-a pierdut accesul la adancima si transcendentza propriei limbi, fara a căpăta in schimb capacitatea de a intelege cu adevărat (să nu mai vorbim de a vorbi) nicio altă limbă!
Este cazul cititorului „lucid”, care in mod evident n-a călcat in viatza lui printr-o universitate europeană, in schimb nu mai poate ortografia numele propriei tzări decat sub forma impregnată de cinismul unei deriziuni sfidand orice incercare de traducere in alt idiom; sau al cercetatorului pretinzand ca ar fi lucrat „cca 10 ani in Japonia, Germania SAU Franta” (sic!), si care ne dă o imagine despre rezultatele formative ale acestor peregrinări prin interpelarea lipsita de jenă adresată autorului cu care ‘polemizează’:
„ce te smiorcăi domn prof.univ?”
Nu-i asa că deschiderea granitelor a dus la importante progrese pe linia bunei cuviintze sau a limbajului de inaltă tinută a conationalilor nostri lipsiti decenii la rand de contactul visat cu marile culturi ale lumii?
Ce te smiorcai domn prof? Vi se pare normal sa ocupati pozitii de prof univ pe 20-30 ani cu toate cheltuilile in contul comunitatii dar nu va convine sa redactati o lucrare decenta de cca 100 pag care sa poata fi recenzata obiectiv de niste experti straini? Cum sa se faca recenzia altfel decat in engleza? Nu am auzit in cariera mea de cercetator vreun comentariu negativ legat de obligativitatea comunicarii in engleza! Si am lucrat cca 10 ani in Japonia, Germania sau Franta. Cat despre uniformizarea veniturilor profesorilor. din univ. importante si din univ. inventate prin urbele provinciale prin metamorfozarea profesorilor de liceu in prof. univ. …
De ce nu faceti legi de egalizarea a veniturilor universitarilor din Tg Jiu cu cele ale prof. de la MIT?
Cine nu stapaneste „broken English”-ul in care este scrisa INTREAGA literatura de specialitate ne-maculatura gen „mang” in stiintza, tehnica si economie, NU ARE CE CAUTA intr-o universitate sau institut de cercetare european pe un post cu profil – citez din autor – „stiintzific, tehnic sau economic”. Punct.
Problema fundamentala este daca rrrrominika ESTE in Europa.
Abilitarea reprezintă un filtru absolut necesar (este utilă şi ar fi fost şi mai utilă dacă se impunea realizarea unei lucrări originale de cercetare, nu a unei autoevaluări extinse), iar punctajul minim ce îngăduie înscrierea pentru susţinerea lucrării ar trebui uşor rectificat, adică augmentat către 500 puncte (contabilizate între obţinerea titlului de doctor şi data dep…unerii dosarului de Abilitare). De acord cu faptul ca limba engleză este singura limbă de comunicare universal valabilă în mediul academic în plan internaţional, dar mă întreb: în Franţa sau în Germania, Abilitarea se susţine în limba engleză? Din câte ştiu, nu, ci în limba franceză şi respectiv în limba germană! Se poate impune ca lucrarea să fie însoţită de un rezumat amplu, de circa 1/3 din cuprinsul acesteia, în limba engleză, e firesc să se dialogheze în engleză cu membrul străin al Comisiei, la susţinerea lucrării, dar nu ştiu cât de moral şi legal este să elimini limba română şi alte limbi neolatine (unele de vastă circulaţie internaţională: franceza şi spaniola) din cariera universitară în România. Art. 6/1 din Constituţie spune că «Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români)», aceasta fiind, aşadar, una dintre prevederile care confirmă neconstituţionalitatea acelor decizii administrative ce interzic pe teritoriul României utilizarea limbii române, permiţând în schimb, prin uzul principiului «discriminării pozitive» cetăţenilor provenind din rândul minorităţilor naţionale să îşi susţină lucrarea de Abilitare în limba maternă. În fine, Art. 13 din Constituţie prevede că «În România, limba oficială este limba română», iar lucrarea de Abilitare se susţine în cadrul unor instituţii publice ale Statului român. În fine, taxa de 1500 de Euro impusă pentru înscriere şi susţinerea Abilitării mi se pare absolut obscenă, în condiţiile în care un Lector univ. dr. (aproape 13 ani vechime în învăţământul universitar de Stat), are un salariu de 1400 Lei (339 Euro)/lună. Închei această simplă pledoarie pentru legalitate, subliniind că nu este o intervenţie pro domo, având în vedere că nu mă împiedică nimic (poate doar lipsa de timp) să-mi redactez şi să-mi susţin lucrarea de Abilitare chiar şi în limba engleză (la cei 1500 de Euro pentru susţinere, urmând a se adăuga costurile traducerii în engleză, obligatoriu de către un nativ, a min. 100 de pagini de text), dar am îndoieli serioase în privinţa moralităţii şi legalităţii unor prevederi care ne impun ca în România să renunţăm la utilizarea limbii române, comunicând între noi, românii, exclusiv în limba engleză.
@) Lucid
Du-te, nu mă-nnebuni!!! Ptui, să nu te deochi!!! Şi ăilalţi, care-s de altă limbă decât engleza, ăia ce fac, bre? Ăia nu mai scriu?
Şi-n plus, dacă nu ştii cine e omul, cum îţi permiţi să emiţi „cugetări” cum e cea din finalul comentariului tău?
Eşti culmea apogeului, zău aşa.
Nu ma-ndoiesc ca ati batut in lung si-n lat „absolut toata lumea universitara” europeana, de la Lisabona la Helsinki si de la Atena la Oslo – si peste tot ati gasit numai masterate si abilitari obligatorii in limba engleza, limbile indigenilor fiind pretutindeni lasate in seama plebei inculte – spre marea satisfactie a amatorilor de erudite paralele cu rolul latinei medievale.
Toate astea rimeaza perfect cu frumoasa invocare a „sorbonicilor” locale si cu diminutivul aplicat numelui tzarii – pe care prefer sa vi-l las in folosintza exclusiva.
@lucid: Coman Lupu e un eminent universitar, lingvist, hispanist, traducator. Sunteti in flagrant delict de semidoctism, dar va pronuntati cu suficienta, ca sa-i tineti partea oran(j)gutanului de Funebriu. Penibil.
Mă refer strict la învăţămîntul universitar:
Mă îndoiesc că această lege a avut alt scop decît acela de a întări poziţia birocratică a instituţiilor de acreditare, care au devenit, din organism de tip peer-review, cenzor sau mai rău.
Legea aceasta trebuie amendată prin grevă. Mă gîndesc la cum va arăta corpul naţional de cadre didactice universitare (‘faculty’, că poate domnii din minister nu mai înţeleg româna) peste 10 ani. E posibil să fie o gaşcă de oameni cu posibilităţi financiare – beizadele care nu ar mai putea avea vreo altă dorinţă decît cea de mărire? Dar proporţia dintre ei? O să avem asistenţi sau lectori cu vîrsta apropiată de cea a pensiei, pentru că nu vor putea accede, din motive de 1. incapacitatea de a lua un grant şi 2. lipsa banilor pentru abilitare? Probabil. Oricum, cine are o cît de mică experienţă didactică autentică ştie că fiecare vîrstă şi fiecare grad didactic se află într-o relaţie specială şi particulară cu studenţii. Dacă unele vîrste sau grade vor lipsi (combinat cu, să zicem, ‘calitatea’ proaspeţilor bacalaureaţi, foşti absolvenţi de liceu, care ne devin studenţi), peste 10 ani absolvenţii cu diplomă de facultate vor fi mai puţin pregătiţi decît absolvenţii de liceu de acum 10 ani.
Nu am idee cine este Coman Lupu dar este stupefiant sa vezi cum cineva care se prezinta „profuniv” si inca la a doua ctitorie a lui Cuza sa nu aiba habar ca absolut in toata lumea universitarea stiintzifica, tehnica si economica, NUMAI LIMBA ENGLEZA este limba de comunicare. Cum o fi ea de „broken English”, aceasta limba joaca rolul limbii latine in universitatzile Evu;lui Mediu. Coman Lupu dovedeste ca „Mang”-ii sunt mult mai numerosi decat se crede in jalnica lume a sorbonicilor rrrominichii.
Un bilant deosebit de oportun si la obiect, din care am apreciat in mod deosebit pasajul despre „macularea memoriei culturale si lingvistice romanesti” prin aberanta tentativa de impunere a limbii engleze drept unica limba de comunicare stiintifica in Romania. Este intr-adevar o masura cum nu se poate mai graitoare pentru un anumit mod de a intelege grija fatza de limba si cultura romaneasca aflate in defensiva pe toata linia.
De remarcat ca masura respectiva nu pare gandita doar pentru procedura de abilitare (care trebuie spus ca nu este „o bazaconie fara egal in Europa”, ci exista ca atare in sistemul universitar german si francez) ci face parte dintr-o strategie mult mai ampla de degradare a statutului universitar al limbilor neo-latine si – bineinteles – al romanei insasi.
Personal, in toamna anului trecut, l-am auzit cu urechile mele pe RECTORUL din acel moment al UNIVERSITATII BUCURESTI, prof. Petre Panzaru, sustinand, ca un lucru extrem de natural si util, desfasurarea obligatorie a tuturor STUDIILOR DE MASTER in limba engleza: „chiar si acolo unde e vorba de studii de franceza sau italiana”, deoarece, explica acest specialist in cultura franceza medievala, „si in aceste domenii bibliografia de limba engleza le intrece in volum si importantza pe toate celelalte”!
As paria ca in orice alta tzara europeana – si nu numai in cele de „veche cultura”, ci si in „inapoiata” Albanie sau recent constituita Macedonie – o asemenea declaratie a persoanei pusa sa vegheze asupra destinului primei universitati a tzarii ar fi dezlantuit o furtuna de proteste, soldata cu demisia neintarziata a respectivului campion al discriminarii lingvistice.
La noi ea nu a fost nici macar remarcata…