Gaudeamus 2016: vitrină și „piață de desfacere“

  Ca în fiecare an, la finalul celor cinci zile de tîrg, apar ca scoase din joben cifrele: cîți expozanți, cîte sute de evenimente, cîte mii de vizitatori (inclusiv pe zile și ore de vîrf), cît de mari încasările și cît de multe exemplare din cele mai vîndute cărți. Ultimii cititori n-au plecat încă, iar premiile ediției abia s-au înmînat, că cifrele acestea au și făcut înconjurul presei. Or fi ele folositoare pentru viitoarele strategii și achiziții (mediul editorial e, în definitiv, o industrie producătoare și consumatoare printre atîtea altele), dar tind să pună în umbră tocmai cărțile și autorii lor. Pe cînd miza tocmai în asta constă, Gaudeamus fiind mai degrabă o uriașă vitrină, în care vezi laolaltă produsele (mai noi sau mai vechi) ale editurilor românești, decît o „piață de desfacere”. Te înarmezi cu răbdare, îți croiești drum printre ceilalți cititori, iei standurile la rînd, te uiți, prospectezi, faci planuri și, uneori, mai bagi și ceva în desagă. Dar marele cîștig, invers față de orice altă tîrguială, e lista de ti­tluri și autori care-ți rezultă în final și pe care o vei bifa încet, încet, de-a lungul următoarelor luni (sau, cel mai probabil, ani). Ce ar putea conține […]