GELLU NAUM: Cronica unui interviu anuntat

  • Recomandă articolul
Mi-am dorit la inceputul acestui an sa-i iau un interviu lui Gellu Naum. Eram ca vinatorii aceia trufasi care au auzit ca exista undeva un exemplar rar si si-l doresc neaparat in colectia lor. Iar pentru asta se angajeaza intr-o expeditie lunga si grea. Citisem cartea Simonei Popescu despre Gellu Naum si retrezisem astfel in mine entuziasme vechi plus o nevoie, la fel de veche, de fascinatie absoluta. Stabilisem deja cu doamna Lygia data interviului. Urma sa fie intr-o luni, la ora 11, in nu stiu exact ce zi a lunii februarie. In noaptea de dinaintea intilnirii, s-a stirnit un viscol puternic si, pina dimineata, a nins continuu. Avusesem o noapte alba pentru ca baietelul meu de 4 ani racise si avea o febra de 40 de grade. Am sunat-o pe doamna Lygia dimineata pe la ora 10, ca s-o anunt ca sosesc. Mi-a spus aproape plingind ca ar fi bine sa aminam interviul pentru una din zilele urmatoare, pentru ca domnul Gellu s-a simtit foarte rau in noaptea precedenta si tocmai chemase doctorul. Cu glasul ei blind, dar aproape profetic, de mare preoteasa a unui templu secret, mi-a explicat ca viscolul a fost cu siguranta de vina pentru tot. […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12882 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }