„Genealogia fanatismului“
- 27-02-2013
- Nr. 663
-
Cezar GHEORGHE
- Actualitate
- 2 Comentarii
Nu sînt din categoria celor care consideră că „România este altfel“. Nu sînt unul dintre fanii ultimei cărți scrise de profesorul Lucian Boia, deși am citit întotdeauna cu admirație Istorie și mit în conștiința românească tocmai pentru că propunea o schimbare radicală în modul nostru de a ne raporta la propria istorie (un „amurg al idolilor“ atît de necesar în degringolada noastră de după 1990). Nu cred că sîntem „altfel“ tocmai fiindcă, aproape în fiecare lună, întîlnesc oameni teribil de vii care au lucruri importante de spus în teatru, film, literatură sau în domeniul artelor vizuale. Gîndindu-mă la ei, România nu îmi pare a fi „altfel“, ci, dimpotrivă, o țară care trece printr-o efervescență artistică și culturală fără precedent în istoria sa. Recent, filmul lui Călin Peter Netzer a obținut primul Urs de Aur românesc pentru lungmetraj. Însă, aproape concomitent cu această veste îmbucurătoare, spațiul public românesc a fost locul unui gest de intoleranță care te face să crezi că trăim în Iran. Proiecția filmului The Kids Are All Right din cadrul evenimentului „Luna Istoriei Lesbian, Gay, Bisexual, Transgender“, care a avut loc în Sala „Horia Bernea“ a Muzeului Țăranului Român, a fost oprită de un grup de protestatari ortodocși […]
domna Musat,partea cu
„În societatea românească, actele de intoleranță sînt cauționate prin lipsa de reacție a autorităților care ar trebui să garanteze libertatea de expresie indiferent de afiliția religioasă, preferințe sexuale sau de stilul de viață ales.”
Asta pentru ca tocmai (tomnai? – ca *sunt* Nea Marin, p-acilea, juramintili mele-s „scrise” pa *chiar nisip*!) *io* chiar cred pan’ din astea. Dar, sa o *bine s-o shtitz’*: shi *pa mine* ma *irita*, chiar *nespus*, ravna *alora* de-a face „panarama”…
Ca, tre’ *shi* chiar *minoritatea* sa-shi vaza lungu’ chiar nasului (chiar cum mi-l vaz *io*, c-am *nasu’ luuung*, ca *di aia* am avut io „tzug” la femei, pen’ ca ele confundau etc. etc. – deigur, glumesc, pen’ a-ndulci, oleaca, „:otrava”) shi, tre’ *minoritatea aia * sa intzeleaga: ca e *vorba, din nou, a cata oara? de doar oleaca de bun simtz…
Shi, daca *minoritatea aia* nu o *chiar*, chiar, ‘tzeledge, tre’ sa i se dea pasta bot…Ca, *nu are bun simtz*…
Asta *nu inseamna* ca „votez” cu *boii* ailaltzi, cu *bigotzii aia*. Ca, vezi-bine: olecutza da *bun simtz* nu le strica niciunora…Meretzi *mai diparte*? Va *chiar priveshte*, ca doar scritz’ pan’ nume *propriu*, chiar asha cum chiar scriu & io, adicatilea:
Nea Marin
Critica Dvs. la adresa acestui politician este foarte indreptatita. Insa acest politican nu are cum sa se mute in Iran. Caci acolo, nefiind musulman, iar Iranul nefiind un stat secular, nu ar putea glorifica teocratia ortodox-crestina. Insa el glorifica teocratia ortodox-crestina – o face in Romania, intr-o tara intocmai seculara. Adica chiar faptul enuntului Domniei sale il contrazice: caci el se foloseste de dreptul la opinie si de libertatea crezului care numai o tara seculara o poate oferi. Faptul, nu continutul, discursului Domniei sale intareste statul liberal-secular. Si mai merita sa atragem atentia ca el isi sustine asemenea discursuri in calitate de politician care aspira la putere prin metoda votului liber si secret, care presupune, in principiu, pluralitatea optiunilor politice? Din care putem deduce ca „secularismul” nu este o doctrina de substanta politica, ci presupozitia, terenul in care diferite doctrine politice se pot intilni „von Angesicht zu Angesicht”. Din pacate, asemenea simple rationamente nu se invata nici in Iran, nici la biserica, nici in seminarile de teologie ortodoxa, si nici macar din continutul discursurilor unor politicieni care se doresc, paradoxal, votati.