„Gînduri despre dispariţie“ într-un „deşert plin de literatură“

„Nuestros parientes más cercanos: los francotiradores, los llaneros solitarios que asolan los cafés de chinos de Latino-América, los destazados en supermarkets, en sus tremendas disyuntivas individuo-colectividad; la impotencia de la acción y la búsqueda (a niveles individuales o bien enfangados en contradicciones estéticas) de la acción poética“   Roberto Bolaño, Déjenlo todo, nuevamente; primer manifiesto infrarrealista Abandonaţi totul! „Şi iată, ca să renunţ cu totul la prudenţă, am să-ţi spun ce mesaj mi-a trimis, anul trecut, misteriosul meu prieten. Sună aşa: «Am un milion de dolari, o iubită, o maşină puternică şi în faţă un deşert plin de literatură» […]. O dată la zece zile ies din deşert, conduc optzeci de kilometri, apoi mă întorc în deşert. Am ajuns un om fără trecut, complet liber, aşadar total lipsit de apărare […]. Nu rămîn niciodată locului mai mult de trei zile. Ştiu ce înseamnă deşertul […]. Tot ceea ce fac e defensiv, refractar ca viaţa din interiorul deşertului“.   Cu aceste gînduri despre dispariţie se încheie Lunetistul, o poveste care începe în 1976, înainte ca Marin Mălaicu-Hondrari să fi scris un rînd, atunci cînd tînărul Roberto Bolaño scria manifestul infrarealist Abandonaţi totul, din nou. Radicalismul său era o formă de rezistenţă […]