Glenn Gould si aplauzele

Glenn Gould este un nume extrem de pretuit si mult admirat printre melomanii din toata lumea. Chiar daca profesorii si pedagogii muzicii din aceeasi lume strimba din nas la excentricitatile lui interpretative si-i indeamna pe cei tineri „nu faceti ca el“. Chiar daca felul de a fi si de a percepe/intelege/patrunde marea muzica nu a fost dintre cele mai ortodoxe, Gould ramine un fenomen prin el insusi. Caci chiar asta si-a dorit prin intreaga lui fiinta: sa fie si sa ramina el insusi. Dincolo de ispitele gloriei si notorietatii, dincoace de explorarea tainelor solitudinii. Felul lui, aparent straniu si neconventional, de a interpreta a contrariat spiritele conservatoare, dar a si fascinat nu pe putini dintre cei deschisi la noi cautari in muzica sau arta in general. Biografia si discografia, bibliografia si un numar mare de inregistrari fac din absenta lui Gould – care moare in 1982, la doar 50 de ani – o extraordinara prezenta. O prezenta-absenta, forta si personalitatea covirsitoare ale lui Glenn Gould prinzind contur din fragmente disparate, din inregistrari, filme documentare realizate de el sau despre el, marturii, carti, confesiuni, interviuri, un om care a refuzat in plina glorie salile de concert si industria aplauzelor in favoarea […]