Grătare şi icoane

Vară. Concedii. Căldură mare. Soarele arde peste tot. Mai o ploaie, mai un şpriţ, mai o bere rece, două măsline şi-o scobitoare, peisajul mioritic perceput simptomatic de către Camil Petrescu e gata. Simpaticul Andrei Pleşu se războieşte elegant cu antipaticul – am zis ceva rău? Pardon! – preşedinte. Am zis, a zis, stai cuminte că poate vrei să zic şi mai multe. Mîrîie printre hăhăituri fostul căpitan de cursă lungă. Şeful ştie să fie resentimentar, insinuant şi mizer. Ştie să fie şantajist şi, la o adică, te-ai ars. Nu se ştie de unde ţi se trage. El ştie că viaţa e care pe care. Că doar n-a crescut cu lecturi din Grigore din Nazianţ, ci cu ciubucăreli cu cafea, ţigări şi blugi. Cinci verzişori pentru o plimbare prin port la o acostare. Un ban pus deoparte nu strică. O sută de mii de dolari, înainte de Decembrie 1989, nu e chiar de colo.   E cald, după mulţi ani am văzut şi muşte. Nu doar la arat, mai mult la comentat. Cum o putea Sever Voinescu, purtător de cuvînt la PDL – care spune despre periculoasele afirmaţii ale lui Traian Băsescu că ar fi „metafore neinspirate“ –, să mai dea […]