Grevele din România

Anunţata grevă generală a bugetarilor din România a început sub semnul incertitudinilor. Nu se ştie bine ce se aştepta de la preconizatele ample manifestări sindicale, dar solidaritatea mult hăulită nu s-a realizat. Cumva în logica întîmplărilor trecutului. Frica de şefi şi de represaliile/ ameninţările transmise pe cale ierarhică a dat roade. Apoi, prudenţa din vechime a românului de a-şi păzi pepenii din propria bostănărie a prevalat asupra unei acţiuni sindicale de proporţii. Ca să ce? Să oblige un guvern să renunţe la tăierea salariilor bugetarilor cu 25% şi scurtarea pensiilor cu 15%. La toată lumea, zice-se, ca să fie cinstit. Zice-se. Dar… Şi intervin o sumedenie de „dar“-uri, unele logice, altele otrăvite, şi orice iniţiativă generoasă se năclăieşte rapid pe parcurs. Lipsa de autoritate a Guvernului s-a conjugat cu incompetenţa şi cu totala lipsă de încredere. Dacă încredere nu e, nimic nu este şi praful se alege. Şi chiar de-ar fi să cadă Guvernul, condus (prost) de un individ care tot face pe deşteptul ţîfnos (Emil Boc), ne putem întreba ce soluţii şi proiecte pot fi adoptate rapid pentru a se trece acest hop? Care nu este doar financiar – nu sînt bani, dar nu ştim unde s-au dus banii; […]