Henry si Anais

Henry Miller o intilneste pe Anais Nin in decembrie 1931. Era deja de un an in Europa si incerca sa-si faca un rost. Sa-si gaseasca un drum. Sa scrie. Sa traiasca, asa lenes si ambitios cum era, asa talentat si entuziast cum se presupunea ca ar fi. Nu mai era nici foarte tinar, nascut fiind in 1891, s-ar zice ca junetea deja se consumase. Ce urma sa vina? Astepta cu fervoare, cu revolta si neliniste, cu ardoare nedisimulata: ce anume? Ce sa faca el, Henry Miller, baiatul si nepotul unor simpli si onorabili croitori germani, rataciti intr-o America prea neincapatoare pentru dorinta unui adolescent care refuza valorile mic-burgheze si viitorul fara viitor dintr-un Brooklyn anost si cenusiu. Sa urmeze destinul unor oameni cumsecade, sa-si croiasca alt drum? Care? Cum? Nu era simplu de raspuns, nici atunci, nici acum. Tribulatiile existentiale ale lui Henry Miller, pina s-o cunoasca pe Anais Nin, sint multiple. Si nu dintre cele mai fericite. Profesionale, materiale, familiale, conjugal-afective. Si nici neaparat inocente. Refuza sa se lase antrenat in mecanismul vietii curente cotidiene, cu rutina si satisfactiile ei, mediocre si fascinante in acelasi timp, care nu-l atrag. incercarile dau mereu gres. Ce anume il poate salva? Ce […]