HT003 – mica, dar cu potential

  • Recomandă articolul
Fenomenul artei multimedia de la noi are deja o istorie (mai veche de douazeci si cinci de ani), dar, ca mai toate limbajele neconventionale si deci subversive, a „intrat in legalitate“ abia dupa anii ’90. Chiar si termenul a evoluat de la intermedia la new media si mixed media, in consens cu orientarile occidentale, ceea ce dovedeste ca atit artistii, cit si teoreticienii romani au receptat corect dinamica miscarii, recuperind – in limita tehnologiei disponibile, dar cu nimic mai prejos conceptual – defazajele existente pina in acel moment. Nu vreau sa fac un istoric al artei multimedia de la noi; e important sa amintesc, totusi, citeva dintre numele celor care au consacrat-o, unele prezente in mod constant in peisajul artei contemporane romanesti si nu numai: Ion Grigorescu, Paul Neagu, Andrei Oisteanu, Geta Bratescu, Peter Jacobi, Stefan Bertalan, Gheorghe Rasovszky, Teodor Graur, Olimpiu Bandalac, Iosif Kiraly, Wanda Mihuleac, Dan Mihaltianu etc. Sintem insa in 2003. In Bucuresti nu exista o galerie multimedia, in Universitatea de Arta nu avem un asemenea departament (doar foto-video) si nici in Uniunea Artistilor Plastici o astfel de sectie. Trei dintre artistii amintiti mai sus – Gheorghe Rasovszky, Teodor Graur si Iosif Kiraly – s-au hotarit sa […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }