„Iau interviuri fiindca vreau sa stiu pe ce lume traiesc…”

Iau interviuri fiindca vreau sa stiu pe ce lume traiesc. E un gen publicistic la care am ajuns tirziu si recunoscindu-mi limitele. Pot spune ca interviul m-a impacat, intr-un fel sau altul, cu ceea ce sint. N-am indrazneala unui moderator de talk-show, nici aerul doct al unui analist, dupa cum n-am nici vioiciunea cautatorului de stiri-bomba, nici pofta de a-i moraliza tunator pe contemporani prin pamflet. Ma multumesc sa fiu curioasa pe cont propriu, lucru important la virsta mea; semn incurajator ca nu m-am blazat si ca nu sufar deocamdata de maladia de a sti totul. Am inca indoieli asupra multor lucruri pe care vreau sa le clarific in dialog. Stind de vorba cu cineva, capat speranta ca realitatea e mai plina de sens si mister decit mi se pare atunci cind o privesc in singuratate. S-ar putea ca din toate interviurile pe care le-am publicat sa se fi conturat citeva existente, voci si povesti de retinut. O posibila colectie de subiectivitati prin care incerc sa fixez o atmosfera de epoca, un timp contradictoriu. A realiza interviuri cred ca e si o buna terapie pentru potolirea vanitatii de autor: intr-un interviu reusit, interlocutorii indiferent daca sint personalitati sau oameni obisnuiti […]