Ich habe keinen Zeitraum

Ne place ori nu ne place, Dan Perjovschi este un nume si ne reprezinta estetic, ideologic si conceptual. Nu paseist si anacronic, imbicsit ori „academic“, ci inteligent si flexibil, modern, cu har, idei si inspiratie. Iar asta nu intr-un cadru ingust, balcanic. Arta romaneasca – mai ales astazi – are nevoie de certitudini, de confirmare, de valori. E nevoie de idei, de o arta care sa spuna lumii ceva: ce se mai intimpla aici, pe Dimbovita, la Iasi si la Cluj, la Sibiu si Timisoara, ce mai fac artistii, cum se mai descurca ei cu banii, cu atelierele, cu proiectele si cu achizitiile pentru viitorul Muzeu de Arta Contemporana. Peste tot se intimpla sa dai de Perjovschi, sa ai nevoie inclusiv de ironiile lui, pentru ca „perjoteca“ sa dovedeste implicare si responsabilitate – estetica, etica, existentiala. Cu greu s-ar putea spune, asadar, ceva despre Dan Perjovschi fara sa repetam ceea ce se stie deja. Lucid, sincer, polemic, fara dramatism si fara compromis, artistul s-a instalat definitiv in tabara putinilor „indrazneti“ care ataca si dezvaluie viciile societatii in care traim: manipularea, coruptia, impostura, discriminarile de tot felul si falsele ierarhii. Arta sa, realizata cu o economie a mijloacelor ce frapeaza si […]