ICR Lisabona, Bach, teatru, film şi o poveste de la Estoril

GALERIE FOTO

  • Recomandă articolul
Joi, 9 aprilie, în Catedrala Patriahală din Lisabona, s-a auzit, timp de 60 de minute, muzica lui Bach, interpretată de un român. E vorba de violoncelistul Răzvan Suma. A fost concertul care a pecetluit mutarea ICR Lisabona în noul sediu, în cartierul Alfama, o zonă de „deal-vale“, în care casele sînt construite în pantă, unde se aude fado şi pe unde trece vestitul tramvai galben, 28, o emblemă a Lisabonei, aşa cum la Londra sînt taxiurile şi autobuzele descoperite. În catedrala patriarhală, timp de 60 de minute nu s-a auzit nici musca, n-a sunat nici un telefon, s-a stat în picioare, la concert participînd peste 500 de persoane. Aceste persoane au venit la concert din proprie iniţiativă, fiind anunţaţi prin două portaluri cu mare audienţă: EGEAC şi Agenda Culturală a Lisabonei. La ICR Lisabona, există o echipă entuziastă, iar directorul Daniel Nicolescu şi directorul adjunct, Gelu Savonea, lucrează cu două fete brici, Marinela Banioti şi Roxana Rîpeanu – referente, în limbajul poziţiilor în ICR –, care, pe lîngă o foarte bună cunoaştere a limbii portugheze, au puterea să deschidă uşi, să fie în contact cu piaţa culturală din Lisabona. Marinela Banioti: „Domnul director Daniel Nicolescu mi-a acordat încredere. Putem să […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.