Ideologia reabilitată sau şansele liberalismului matur în mediul intelectual românesc

După ce John Rawls a scris celebra A Theory of Justice, acum mai bine de patru decenii, cartea a fost lăudată dinspre stînga democratică, fiind catalogată drept o mostră de liberalism matur. Într-adevăr, prin înţelegerea „dreptăţii ca echitate“ (justice as fairness) şi prin acceptarea inegalităţilor economice şi politice doar în măsura în care acestea avantajează categoriile sociale cele mai defavorizate, Rawls s-a detaşat net de paradigmele neoliberale ale unui Friedrich von Hayek sau Milton Friedman. Cei doi autori postulau dereglementarea radicală drept panaceu al tuturor problemelor sociale, iar Hayek ajunsese chiar să afirme că sindicatele ar trebui să dispară, deoarece obţin creşteri ale salariilor angajaţilor care dezechilibrează delicata relaţie dintre cerere şi ofertă, şi că emiterea de monedă ar trebui să fie privatizată; dar, în astfel de condiţii, unde discrepanţele dintre actorii economici puternici şi cei mai puţin competitivi (nu numai din cauza lor, ci şi din pricina unei configurări coercitive şi deloc neutre a pieţei) ar exploda în detrimentul celor din urmă, mai este libertatea posibilă? Şi dacă da, pentru cine? Substanţa liberalismului Cartea politologului Daniel Şandru insistă preponderent asupra aspectelor culturale şi simbolice ale liberalismului, nu asupra celor structurale, obiectiv pe care, de altfel, nici nu şi-l propune. […]