Iertare si responsabilitate publica

Intr-un text publicat recent in revista 22, Vlad Morodan scrie: „M-am nascut in 1986, iar la Revolutie aveam trei ani… Probabil ca unii considera ca nu mai pot fi interesat de comunism si de lustratie iar altii ca, din cauza virstei, nu am dreptul moral de a-mi spune parerea. Complet gresit. Ma intereseaza subiectul, am studiat aceasta problema si, ca orice cetatean al tarii, pot si am dreptul sa-mi exprim o opinie din moment ce traiesc aici si suport si eu consecintele trecutului comunist al Romaniei. Este imperios necesara lamurirea trecutului si asumarea responsabilitatilor. O datoram celor care au fost terorizati de regimul comunist. Si ne-o datoram noua – doar atitia ani de democratie tot de ei am fost condusi“. Asemenea rinduri pot fi o oglinda, fiindca judecata tinerilor obliga intotdeauna la sinceritate. Privirea lor nepoluata, onesta si optimista vede realitatea asa cum noi, cei trecuti de (prima) tinerete, poate nu o mai vedem… Eforturile de normalizare a vietii social-politice romanesti trebuie sa aiba ca principal obiectiv viitorul lor. Desi nu este prima data cind se fac publice cazuri de colaboratori ai Securitatii, este intiia data, din ’89 incoace, cind procesul de clarificare a trecutului recent genereaza in societatea romaneasca […]