Ilinca si SoNoRo

Un Beethoven – Concertul nr. 3, in do minor op. 37 – energic si sever ne-a livrat pianista Ilinca Dumitrescu si dirijorul german Jochen Wehner (chiar foarte si prea, pe alocuri). Un concert asteptat cu interes, dincolo de simpatia de care se bucura „Ilinca“ in rindul melomanilor si dincoace de programul echilibrat propus. Cu uvertura Leonora 3, de acelasi vibrant compozitor si piesele simfonice, colorate national si variate timbral de Dvorak, Cintecul unui erou si Vinatorul blestemat de César Franck. Deci: venim la concert ca sa cautam perfectiunea sau sa ne bucuram de o seara de muzica buna? Sau de ce venim la concerte? Daca ar fi sa acceptam prima justificare, sigur ca i-am gasi nod in papura dirijorului Jochen Wehner. Care a fost extrem de simpatic si cu un excelent si expresiv dozaj al miscarilor, ba chiar zimbaret-temperamental cind s-a repezit s-o felicite si imbratiseze pe pianista romanca, secventa mai rar intilnita la cei de extractie teutono-prusaca; si ce frumos numea G. Calinescu tara lui Bach si Mozart „Frigmania“… Beethoven-ul celor doi a sunat, intr-adevar, cum se exprima si un coleg de „loja“, cam „dur“, poate prea aspru fata de fragezimile mozartiene ce inca mai dainuie in acest concert […]