Iluzia libertăţii

  • Recomandă articolul
Nu vreau să fiu înţeles greşit. Dacă înmormîntarea lui Adrian Păunescu nu ar fi fost atît de mediatizată, dacă nu i s-ar fi adus onoruri militare, nu aş fi scris aceste rînduri. În ziua de duminică, 7 noiembrie, posturile naţionale de televiziune au dedicat spaţii vaste de emisie pentru mediatizarea înmormîntării lui Păunescu. Nu obişnuiesc să fac acuzaţii la adresa celor morţi, însă cazul lui Păunescu este diferit. Nu este vorba despre omul Adrian Păunescu, ci de ceea ce acesta a reprezentat pe scena publică. Conducătorul Cenaclului Flacăra este exemplul perfect al oportunismului şi al arivismului. Acesta a atins o performanţă unică. A reuşit să culeagă privilegii de pe urma mai multor regimuri politice, şi înainte, şi după 1989. Am auzit foarte multe persoane, la televizor sau pe stradă, exprimîndu-şi regretul pentru moartea unui „mare poet şi om de cultură“. Un jurnalist a pronunţat şi cuvîntul „disident“ în legătură cu persoana lui Păunescu. Momentele de acest fel îmi arată cît sîntem de diferiţi unii de alţii. Nu ştiu dacă cei care îi ridică acum o statuie lui Păunescu au înţeles ceva din ceea ce li s-a întîmplat în comunism. Momentele de acest fel mă fac să înţeleg de ce comunismul […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.