Iluzia libertăţii
- 10-11-2010
- Nr. 550
-
Cezar GHEORGHE
- OPINII
- 3 Comentarii
Nu vreau să fiu înţeles greşit. Dacă înmormîntarea lui Adrian Păunescu nu ar fi fost atît de mediatizată, dacă nu i s-ar fi adus onoruri militare, nu aş fi scris aceste rînduri. În ziua de duminică, 7 noiembrie, posturile naţionale de televiziune au dedicat spaţii vaste de emisie pentru mediatizarea înmormîntării lui Păunescu. Nu obişnuiesc să fac acuzaţii la adresa celor morţi, însă cazul lui Păunescu este diferit. Nu este vorba despre omul Adrian Păunescu, ci de ceea ce acesta a reprezentat pe scena publică. Conducătorul Cenaclului Flacăra este exemplul perfect al oportunismului şi al arivismului. Acesta a atins o performanţă unică. A reuşit să culeagă privilegii de pe urma mai multor regimuri politice, şi înainte, şi după 1989. Am auzit foarte multe persoane, la televizor sau pe stradă, exprimîndu-şi regretul pentru moartea unui „mare poet şi om de cultură“. Un jurnalist a pronunţat şi cuvîntul „disident“ în legătură cu persoana lui Păunescu. Momentele de acest fel îmi arată cît sîntem de diferiţi unii de alţii. Nu ştiu dacă cei care îi ridică acum o statuie lui Păunescu au înţeles ceva din ceea ce li s-a întîmplat în comunism. Momentele de acest fel mă fac să înţeleg de ce comunismul […]
„Momentele de acest fel mă fac să înţeleg de ce comunismul a rezistat atîţia ani în România.”
Comunismul a rezistat in România exact atat cat a rezistat in restul Europei de Est. Nici Paunescu, nici mentalitatea romanilor nu au nicio legatura cu asta. Comunismul a cazut cand URSS a pierdut razboiul rece, din motive mai ales economice.
„Mediatizarea excesivă a morţii unui om, care a contribuit la proliferarea unui regim criminal, …”
Asta inseamna ca fara Paunescu regimul comunist ar fi cazut mai devreme? In 1985, de pilda? Sa fim seriosi, comunismul la noi nu avea cum sa cada inainte de 1989.
Si mie mi se pare excesiv tot circul asta mediatic, dar nu mi se pare corect sa pui pe seama lui Paunescu toate relele comunismului. Din cate stiu eu (ma insel?) Paunescu nu a facut rau nimanui si a contribuit la lansarea multor artisti valorosi.
Ma bucura faptul ca oamenii cu capul pe umeri nu se lasa atat de usor amagiti de „cantecul sirenelor” Va marturisesc ca eu,unul,am fost profund afectat de toata mascarada creata in jurul marelui oportunist si colaborationist care a fost bardul de la Barca.In asemenea masura incat am si scris vreo sapte poeme,pe care le voi trimite pe 17 nov.a.c. prietenului Petre Isachi,de la Bacau,care va implini frumoasa varsta de 71 de ani.
„Marele poet” are la activ mult prea multe pacate,indiferent de imaginea ce ni se induce cu relatiile si prieteniile sale,pentru a cadea in capcana adularii si admiratiei neconditionate.Repet,e trist din cale-afara,ca se petrec asemenea lucruri.Maine-poimaine,vom fi nevoiti sa ne imbatosam si sa ne exprimam admiratia in fata altui tribun
de trista imagine,despre care s-a dus buhul in toata lumea.Astia sa fim noi cu adevarat ? Eu,unul,refuz asemenea mistificari grosolane.
Nu ştiu ce vârstă are autorul. Problema este că, în anii 70, puteai să mergi la spectacole ultraconformiste cu Dan Spătaru şi Angela Similea – ori la Cenaclu – cu Phoenix, Sfinx, Doru Stănculescu, Pittiş, Mircea Florian şi Ceata Melopoică etc. etc. Dvs., Cezar Gheorghe, ce-aţi fi ales? De ce omiteţi realitatea că la Cenclu nu era doar Păunescu – ci şi Marcela Saftiuc, Adriana Ausch, Nicu Vladimir, Dan Chebac, Hruşcă, Vintilă, Şeicaru ş.a.?