IMAGINI VIRTUALE. Imersie si interactiune sau androginia receptarii

Se pot detecta doua tendinte in domeniul artistic al realitatii virtuale: pe de o parte, accentul pus pe interactiune si, pe de alta parte, privilegierea imersiei. Aceasta ipostaza polara se intilneste adesea si in discursul teoriei literare sau in cel al cinematografiei. Spre exemplu, in lectura activa a unui text, se favorizeaza procesul de interactiune a cititorului cu textul, iar capacitatea imersiei in fictiune este lasata pe seama cartilor lejere si a lecturii pasive, care nu implica cititorul in mod intelectual. Totusi, fictiunile care implica subtil simturile cititorului, cufundindu-l in naratiune, sau filmele care reusesc sa ofere privitorului o portita pentru plonjarea in „lumea posibila“ combina cel mai adesea trasatura interactivitatii cu cea imersiva. In cazul instalatiilor virtuale, unii artisti mizeaza pe caracterul interactiv, iar altii pe capacitatea de imersie. Preferind prima situatie, Jeffrey Shaw accentueaza importanta interactiunii, a manipularii ambientului virtual simulat si a explorarii prin intermediul interfetelor de tip marioneta, cu senzori, bicicleta sau joystick. Se incearca astfel inlocuirea esteticii reprezentarii si a contemplarii cu o estetica a interactiunii, a controlului activ asupra imaginii si a modificarii structurii „operei“ de arta. Chiar daca vizitatorul-navigator este imersat in spatiul virtual de tip camera sau pestera (de exemplu, sistemul CAVE, […]