Expoziția personală a lui Adrian Ghenie de la Galeria Plan B, Berlin [17 Noiembrie 2017-27 Ianuarie 2018], Nightscape|Peisaj de Noapte, este o tranziție tematică de la universalitatea istoriei colective la infinitatea istoriei directe, personale; artistul părăsește ideatic sala funestă a pacturilor diabolice semnate de Lenin, Göring sau Hitler, se ridică de la masa de scris din Darwin’s Room (Pavilionul României de la Bienala din Veneția, 2015), părăsind astfel dialogul cu Darwin, și se oprește în holul obscur al banalului cotidian, care explodează fragmentar într-un moment excepțional.
Interesul lui Adrian Ghenie se îndreaptă, în noile sale lucrări, spre banalitatea ca subiect, de exemplu în The Picnic 2| Picnic,2, 2017, el caută interogativ dozajul manifestării acestuia în artă și încearcă să găsească soluții de depășire a convențiilor artistice.
Dar Ghenie aruncă în aer somnolența obișnuitului, introducînd precum un regizor un moment de excepție, pe care îl înconjoară, ceremonios, cu elemente supranaturale. Hermeneutica la Adrian Ghenie se bazează în descifrarea ei pe subconștientul colectiv, pe obscuritatea imaginativă a privitorului.
Dacă în tragedia antică grecii inventau deus ex machina pentru a salva o situație imposibilă, Adrian Ghenie, din contră, confecționează cu luciditate exact momentul dinaintea apariției acelui conflict care distruge armonia universală.
Această secțiune supranaturală, de excepție, în scenografia banalității umane o regăsim la regizorul David Lynch, declarat un admirator al lui Francis Bacon. Adrian Ghenie mărturisește, în dialogul cu Mihai Pop, din catalogul album al expoziției Darwin’s Room: „Aș vrea să introduc în pictura mea ceva din această magie cinematografică“.
Una dintre lucrările principale ale expoziției, The Storm 2 | Furtuna 2, 2017, reia o temă prelucrată în 2014 în pictura Opernplatz. Dacă în această lucrare era descris episodul istoric traumatic al arderii cărților din Bebelplatz, din Berlinul anului 1933, pictura prezentată acum în expoziția de la Plan B decupează un moment autobiografic, un fragment păstrat în palmele zeiței Mnemosyne. Mama artistului este descrisă fumînd în însingurare, culorile sînt folosite în vîrtejuri meduzate, transformînd pînza într-o scenă pe care se joacă o piesă de teatru a anotimpului uman. În modul de redare coloristic se regăsește aici și abstractul lui Gerhard Richter (în structura lemnului).
Motivul personajului care fumează, nu arareori prezent în artă, îl regăsim la Adrian Ghenie și în această lucrare, ca și în Self Portrait Smoking, din 2015, gestualitatea fumatului fiind o expresie metaforică a „ieșirii din sine“, o suspendare în atemporalitate, poate așa cum era gîndită imaginea femeii citind, de la Vermeer pînă la Matisse.
Criticul de artă Mihnea Mircan remarca într‑un eseu, în revista Parkett, starea cronică de boală în care se află personajele lui Adrian Ghenie, ele fiind „permanent pe moarte“. Astfel, personajul din The Heart Attack| Infarctul , 2017, aflat într-o poziție chircită, prins în ciocul de fier rece al spaimei, pare a muri sub ochii noștri, o moarte continuă, ca o nesfîrșită dramă.
Imaginea accidentului uman dramatic – sugerarea infarctului – sfîșie monotonia cotidiană, Adrian Ghenie introducînd în pictură și elemente fantastice – ciuperci, meduze –, în sensul pe care Roger Caillois îl dă fantasticului, și anume „supranaturalul apare ca o ruptură a coerenței universale“.
Autoportretele sînt realizate în tradiția sa binecunoscută, a deconstruirii figurii umane, așa cum își impuseseră, la începutul secolului al XX-lea, Picasso, Braque sau Juan Gris. Chipul rezultat din reconstruirea fragmentelor – fără gură, fără nas și fără ochi, deci fără vreun sens anatomic – pare doar un accident, deși există la el bănuiala, așa cum o exprima Roger Caillois, în Eseuri despre imaginație, că un alt semn, o altă culoare nu ar fi avut aceeași elocvență expresivă. „Portretul este, de fapt, un peisaj“, afirma Adrian Ghenie într-un interviu.
Un inedit al expoziției – dincolo de adresarea exclusiv autobiografică a lucrărilor, de revenirea introspectivă, cu mijloacele caracteristice, la perioada petrecută în casa bunicii, înainte de a-și începe studiul la Universitatea de Artă din Cluj, o secvență temporală și temporară lipsită de orice constrîngere socială și educațională – îl reprezintă desenele în cărbune‑studiu, de exemplu, Study for The Storm 2, 2017, sau Untitled, 2017.
Desenele sînt mai mult decît un instrument al travaliului în procesul de creație, ele permit o privire indiscretă pe harta gîndurilor. În acest registru se înscrie și studiul-colaj pentru portretul mamei, din lucrarea The Storm 2| Furtuna 2, 2017. Folosirea colajelor, în tradiția lui Schwitters, atît ca studiu, dar și ca fragmente de culoare, își revendică evidența în secțiunile abstracte din picturi. Ele nu sînt prezentate în imediata apropiere a lucrărilor finale, pentru a evita o citire strict didactică studiu/ lucrare finală, și pentru a le oferi, astfel, autonomie.
În paralel cu expoziția lui Adrian Ghenie de la Galeria Plan B, Berlin, are loc și expoziția personală Grace, de la Galeria Judin, Berlin (18 noiembrie 2017-3 februarie 2018), care marchează zece ani de la prima colaborare expozițională cu galeristul Juerg Judin și în care este continuată, cu noi accente, seria lucrărilor Berghof, reședința lui Hitler din munții bavarezi.
Arta lui Adrian Ghenie, exemplificată aici în expoziția de la Galeria Plan B, Berlin, Nightscape, este un peisaj saturnian, nocturn, al exercițiului existenței umane, unde se regăsesc în dialog diferite influențe stilistice, de la Tintoretto, Giorgio de Chririco pînă la Otto Dix sau abstractul lui Gerhard Richter.