Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Împotriva unanimităţii
- 13-02-2013
- Nr. 661
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 4 Comentarii
Nu cred că presa noastră este alcătuită, pe de o parte, din ticăloşi, iar pe de altă parte, din îngeri. Cred că fiecare dintre noi avem momentele noastre de preaplin jurnalistic, dar şi zile în care sîntem mai puţin inspiraţi, mai puţin receptivi faţă de o realitate înconjurătoare tulbure. Ceea ce rămîne, în toţi aceşti ani, este o linie de demarcaţie profundă, izvorîtă din politic, între adversarii şi susţinătorii lui Traian Băsescu, o ruptură la care preşedintele Băsescu a contribuit cu asupra de măsură. Această demarcaţie provoacă şi ascute şi disputele culturale. Deseori, ne dăm frîu liber cuvintelor. Dar, dincolo de o polemică colţoasă, rămîne impresia că nu ne putem asculta decît foarte rar, iar să schimbăm idei, să fim într-o polemică cordială, asta pare să fie exclus. Trăiesc în presă de ani de zile şi am fost întotdeauna împotriva unanimităţilor. Pornind de la referendumul din vară, de suspendare a preşedintelui Băsescu, am considerat că ambele tabere au greşit. USL pentru că a pregătit prost momentul, n-a avut suficiente argumente pentru o suspendare şi a uitat (sau nu s-a priceput) că trăim într-o comunitate internaţională care nu-i învăţată (şi nu tolerează) schimbările bruşte de putere. În acelaşi timp cu suspendarea, […]
Ca un elev silitor, am accesat numerele indicate cu dezbaterile despre ICR si promovarea literaturii române.
Felicitari pentru diversitatea opiniilor si obiectivitatea punerii lor în dezbatere.
Ele fac cinste revistei Observator cultural.
Succes si spor, va doresc.
@cititor
Nu descoperim noi apa calda. Chiar cred ca o revista poate cultiva puncte de vedere diverse, poate provoca dezbateri, poate invita oameni diferiti la aceeasi masa (sau in paginile aceleasi reviste), poate propune dezbateri despre carti, fapte, evenimente, la care sa invite sa participe si oameni din redactie, dar si din afara redactiei (inclusiv cu participari internationale, oameni apropiati de cultura romana).
Va dau doua exemple. Asta vara s-a adoptat Ordonanta de schimbare a statutului ICR. Revista noastra a organizat o dezbatere despre aceasta situatie. Si am invitat sa-si spuna punctul de vedere oameni cu vederi politice diverse, oameni care il sustin pe presedintele Basescu, oameni care sint contra lui Traian Basescu, oameni care l-au sustinut pe Horia-Roman Patapievici, oameni care au polemizat cu fostul presedinte ICR.
Dezbaterea poate fi citita in arhiva revistei „Observator cultural”, in numarul 629, din 22 iunie 2012.
Amintesc participantii la dezbatere: Dumitru Tepeneag, Claudiu Turcus, Stelian Tanase, Catalin Sturza, Bogdan Suceava, Liviu Ornea, Alexandru Matei, Silviu Lupescu, Doina Jela, Doina Ioanid, Florin Iaru, Laure Hinckel, Vasile Ernu, Caius Dobrescu, Sorin Cucerai, Ioan Cristescu, Daniel Cristea-Enache, Paul Cornea, Paul Cernat, Bianca Burta-Cernat, Corina Bernic, Lavinia Barlogeanu, Mihaela Anghelescu Irimia, Gabriela Adamesteanu, Norman Manea, Carmen Musat, Ovidiu Simonca.
Revista noastra a organizat si o dezbatere despre „Cine si cum promoveaza literatura romana?”, nr. 647, 26 octombrie 2012, cu interventii de la Anamaria Pop, Silviu Lupescu, Adina Dinitoiu, Iulia Dondorici, Jaroslaw Godun, Razvan Purdel, Steinar Lone, Jan H. Mysjkin, Jan Willem Bos, Laure Hinckel, Jan Cornelius, Bogdan-Alexandru Stanescu, Carmen Musat.
„Polemicos” în greceste înseamna „relativ la razboi” ceea ce lasa putine sanse expresiei „polemici cordiale”pe care o folositi.
Ceea ce postulati, pe drept, este nevoia de o „libertate civilizata” în jurnalism, în politica, ivn viata de toate zilele, ca exigenta morala.
Este însa istoria agitata a României post-comuniste gata sa adopte aceasta valoare? Cum si cu cine ar trebui sa actioneze? Ce criterii de valoare ar trebui sa puna în cântar?
Mă bucur că revista Observator Cultural există! Mărturisesc că nu pot decât să o consult pe internet, pe hârtie mi-ar fi greu, o văd doar când ajung pe la librăriile Humanitas.
Am plăcerea să citesc două săptămânale bune Dilema veche şi România Literară, pe hârtie pe care le găsesc la chioşc, în Piteşti, cât or mai rezista?
De aceea am bucuria să vă citesc pentru că respingeţi de plano sectarismul! Contra-exemplul este 22, revista mea preferată până prin 2003. Acum este o revistă care nu acceptă alte opinii decât ale „martorilor” lui Băsescu, mă doare pentru că mi s-a făcut onoarea publicării unor din opiniile mele rubrica cititorilor la fel de inteligenţi ca autorii….hahaha!
Acum cu internetul este mai simplu, poţi publica, dacă scrii decent orice părere pe forum. Şi-mi plac polemicile, părerile diverse, nu înjurăturile, le găseşti din plin prin toate ziarele importante odată, care publică doar opinii jurnalistice favorabile unei părţi şi înjurături pe forum! A dispărut informaţia, se caută doar descoperirea defectelor adversarilor. De aceea cumpăr zilnic un ziar local capabil să scrie informaţii politice sociale economice utile, celelalte au devenit în primul rând tabloide!
Regimul Băsescu ne lasă moştenire o fracturare la nivel intelectual fără precedent a societăţii româneşti. Unii dintre intelectuali din cei onorabili şi prestigioşi nu mai sunt capabil de dialog, de acel dialog social afişat pe frontispiciul săptămânalului menţionat mai sus, nu mai sunt în acord cu nevoile populare, de care trebuie să ţii cont, au picat într-o delimitare autist bolşevică. Va trebui ceva timp să se ajungă din nou la dialog şi asta este păcat şi nefolositor României!