Impresii. Cosasu si Chopin

Radu Cosasu scrie precum altii respira: usor si regulat. Asa i-a fost dat: sa se bucure de viata printre nebucuriile ei si sa scrie si cind nu scrie. Cosasu scrie si cind vorbeste, doarme, se uita la televizor, maninca, joaca bridge, calatoreste sau citeste ziare. Scrisul si in-scrisurile lui Cosasu se nasc din aceasta convergenta a Oltului si Muresului cu valurile Senei: realitatea romaneasca si gazetaria frantuzeasca. Nascut in 1930, la Bacau – oare a psihanalizat cineva acest detaliu biografic, + Tzara, B. Elvin – Moinesti u.s.w.? –, Cosasu ramine legat de cea mai importanta fabrica de hirtie pentru ziar: cea de la Letea. Este, deja, un loc comun demantelat (sic!) de critica literara, acest mixaj bine strunit al prozopublicisticii cosasiene. Deconstructivist prederridarian, chiar din anii cind se construia Bicazul si se slavea RPR, Cosasu a iubit pina la sacrificii (de sine, de familie, de iubite etc.) Romania lui: Bucurestii. Epopeea Bucurestilor si a limbii romane se regaseste in jurnalele de actualitati emise de R.C. de 50 de ani spre noi. Nu intram in detalii bio-bibliografice care ar putea clarifica evolutia celui care azi, pe nesimtite si nevrute, intra in categoria scriitorilor romani contemporani De vaza. N-a apucat sa fie […]