Impresii. Jurnalul lui Bridget Jones

Mersul la „cinema“ era una dintre bucuriile locuitorilor Bucurestilor. Bogat sau sarac, locuitor „in centru“ sau de „periferie“, el, bucuresteanul mergea la film, cu mic, cu mare ca sa se distreze. Era o distractie ieftina si, in acelasi timp, un mod de socializare. Iar cinematografele, fie ele „de lux“ sau „de cartier“ adunau multa „omenime“ – vorba apartine lui Romulus Rusan si, din pacate, n-a intrat in limbajul comun – dispusa sa devina, ceva-ceva, mai bogata (?!) dupa plecarea de la cinematograf. Filmele aduceau o nota de prospetime in viata oamenilor si-i indemnau la fel de fel de visari, meditatii, reflectii. Iar vara, verile, mersul la „gradina“, mai racorea putin ceea ce caldura de peste zi aducea pe capul locuitorilor. Unde batem? Mersul la cinema – din cind in cind – era ceva benefic pentru populatia urbei noastre. Ca si mersul la teatru, ca si „iesitul-in-oras“. Lumea se pregatea pentru aceste evenimente, se imbraca „mai altfel“, isi croia o alta stare: sa vada lume si sa fie vazuta. Se crea-isca, parca, un fel de comuniune care ajuta, poate, la intretinerea unei atmosfere mai… urbane. Dar acum? Deja „mersul la film“ a devenit un lux – pretul biletelor a devenit prohibitiv […]